Din ce-a fost noi ,nimic nu mai ramane..
Ce-i negru a fost alb, a fost si gri..
Dar doar a fost, caci nu ai sa mai vii..
Si iar te strig ,plangand, si sper..
C-ai sa-mi zambesti, atat iti cer..
Mai da-mi o ora , dintr-un vis..
Vreau sa ma simt ca-n paradis..
De ce-ai te-ai dus, grabit, lasand in urma?
Tot ce a fost, dar vrea sa mai ramana..
Chiar n-ai putut , putin tu sa mai stai?
Vroiam sa te ating, numai erai..
Simteai ca eu te chem, dar ai plecat..
Acum esti ploaia grea, ce ne-a udat..
Te-ai transformat in fum, lasand cenusa..
Si ale tale chei, ce au ramas in usa..
De-ai fi putut, cu mine-ai mai fi stat..
Dar trebuia sa pleci, caci te-au chemat..
Te-au luat in lumea lor, plina de stele..
Si te-au facut un inger, luminand cu ele..
Iar ziua mea, e noaptea cea cu luna..
Si-o rog pentru un timp, sa mai ramana..
Sa te privesc atent, zambind spre cer..
Si-am sa adorm murind, sa fiu si eu in el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Frunze