Atunci, cand limita dispare!

Ma electrizezi si ma faci sa ma simt albastru. Cand imi spui ca sunt culoarea ta preferata, ma faci sa ma simt un rosu puternic. Dar e primavara, si ma pierd in toate nuantele de verde. Imi place sa-mi combin petalele cu galben, iar Curcubeul rade de mine cand ploua. Cred ca ma confunda cu Soarele si nu intelege ce caut aici, pe iarba..
Tot aici pe iarba, iti ascultam melodiile si simteam cum incep sa dansez goala. Apoi ne-am colorat pielea-n nonculori, dar pielea noastra era din frunze. Si ne jucam asa de dimineata pana maine, de azi pana ieri. Iti repetam cuvintele ce-mi aratau marea, si calatoream asa noaptea-ntreaga. Ne-am purtat imbratisarile odata cu Vantul si atunci cand ne-am trezit, am inflorit cu totul. E liniste.
In sufletul Toamnei am sa simt cum ma ofilesc, cu tot cu tine si cu tot cu petalele mele colorate, dar Curcubeul nu moare niciodata. O sa ploua tot timpul, si cand mai ploua, am sa-l rog sa deseneze pe cer o Lalea. Ca sa nu ma uiti niciodata, desi stiu ca Soarele iti tot aminteste de noi.
A fost iubire, aici la noi pe iarba..