Noapte buna! Sunt un inger.

Incearca sa viseze cum o facea mai inainte..si asculta melodia ei preferata. Oriunde se afla e o pata de culoare. Ceilalti chiar zambesc cand si ea zambeste, da, mereu reuseste sa le faca asta..Sigur ca e iubita..si pentru ca o singura persoana nu a iubit o, o iubesc suficient ei, cei care au cunoscut o intr-un fel sau altul..
Oricine i ar putea invidia trasaturile inocente, talentul ei de a imbina totul perfect. Gandurile, privirea melancolica, tenesii rosii murdari de atatea iluzii, rochia inflorata si parul ei roscat sub mangaierea vantului..O imagine unica! Toamna se regaseste in anotimul ei preferat si stie ca acum poate face orice. Deseori afara ploua..
In timp ce isi priveste unghiile rosii, simte ca a uitat!
Se rataceste printre randuri si reuseste sa viseze din nou..:)

Ma ntreb de ce inca mai ploua, si atat...

Se intreba daca nu cumva a sunat o, sperand ca asa s a intamplat, a vrut sa si caute repede telefonul cand si a dat seama ca era langa ea. Nu, sigur ca si acum a uitat. Sau poate ca asta isi dorea el , de fapt.
Ce a insemnat, oare, pentru el, acea imbratisare? Ce impact a avut asupra sentimentelor lui, vocea ei inca plangand, multumindu i pentru ca ii era alaturi in momentul in care avea cel mai mult nevoie de asta? Aproape nimic sau..chiar NIMIC. Da. Asa era e. Percepea totul pe dos. Gandea ca in bratele lui s a refugiat pentru a scapa de amintirea celuilalt. Ce naiv..si cat rau i a facut ei asta. Vroia sa i spuna in acel moment ca il iubeste mai mult decat orice altceva pe lume, dar s a limitat ;a a i sopti in gand iar si iar: te iubesc..n ai idee cat de mult de iubesc acum...
O strangea in brate tot mai tare. II simtea inima batandu i langa a ei, parea ca au acelasi ritm chiar. Mangaierea calda si linistitoare de pe picior, sarutul inocent de pe frunte, felul delicat in care ii mangaia parul..Erau atat de aproape unul de celalalt..Dar ea stia ca n avea sa dureze la nesfarsit, era prea frumos ca sa fie asa..L a strans si mai puternic in brate. N ar fi vrut sa i mai dea drumul vreodata. L a luat de mana, il mangaia cu toata dragostea pe care era capabila sa o simta..Dar trebuia sa plece acum. Unica ei clipa de fericire avea mai putin de 10 minute ramase. Pe masura ce se apropia de locul unde avea sa o paraseasca o imbratisa cu tot mai multa si mai multa daruire. Il simtea langa sufletul ei. A zambit printre lacrimi..un zambet dulce, temator. Nu si a gasit cuvinte potrivite pentru a i spune ca de fapt, totul a fost pentru el, ca este si ca va mai fi cu sigurantza.
S au oprit. Cele 10 minute au cam trecut..si ce rau ii parea...
N a purut sa se abtina sa nu l imbratiseze pentru ultima data..ce mult il iubea si trebuia sa taca..Cata suferintza se ascunde in sufletul ei in fatza neputintei..L a sarutat totusi , pe obraz..si trebuiia sa l lase sa plece acum. L a luat de mana iar..o ultima atingere si atat. Da, el chiar a lasat o sa plece..Oare a mai privit o in timp ce se indeparta? chiar nu simtea nimic?? :(
Acum s a intors pe acelasi drum al ei, ca si pana atunci. E singura, ii e frig si plange..iar afara inca mai ploua. Si ar fi dorit ca el sa o poata auzi din nou, dar el nu simte. Se intreba daca nu cumva ii suna telefonul, cum se intreaba si acum.