Am atatea sa ti povestesc..

‘’Vreau sa ies din camera asta coplesitoare, vreau..sa ascult muzica la maxim, in timp ce stau pe o banca alaturi de chipuri necunoscute, vreau sa simt pe hainele mele mirosul atat de enervant al fumului des de tigara, ce mi ramane de fiecare data impregnat in par, ca sa mai continui sa visez si urmatoaarea zi..Vreau, vreau sa aud doar cateva cuvinte din partea ta, sau macar sa le vad.. Haide, stii si tu ca n are sa ti ia foarte mult timp, si in plus, cat te costa sa daruiesti cuiva clipe de fericire? Nu ti ar rapi mai mult de o secunda din timpul tau atat de pretios, si oricum esti adeptul faptelor bune pe gratis..De ce daca pentru altii esti acolo, n ai putea fi si pt mine macar acum? Noi, unii dintre oamenii de astazi suntem pretentiosi, mult prea pretentiosi in simtire pentru nivelul inferior al celorlalti. Ne place sa visam ca minunile exista, ba mai mult, ca pot exista si pentru noi. Si chiar credem asta, credem cu adevarat si abia asteptam ziua cand razele soarelui vor fi indreptate si in directia sufletului nostru.’’

RRRototum vs ratatouille;))

Asta pentru ca e decembrie, deci iarna, si a nins. Astfel, a fost posibila formarea nametzilor pe tot cuprinsul tzarii noastre dragi, inclusiv pe drumurile triste ale Otopeniului, peste care s au aventuriat ieri seara, alaturi de alte persoane cu sufletul frumos, si prietenele mele dragalashe, Alex mic si Puiu;;) Doar pentru ca ele sunt pasionate de lucrurile ce necesita curaj maxim, ceea ce include si ''reprezentatia live de succes'' din Bickers Club:)) Va multumesc fetelooor :X >:D<

Iarna asta i pentru tine.

Uite, ceva neasteptat din partea mea. Dar visez treaza in intuneric cum alerg zapacita pe strada pustie, iar la capat , apari tu , intamplator. Si eu ma opresc
mirata, apoi te imbratisez plina de dor. Tu esti foarte fericit si mi spui ca ai fost nerabdator sa ma vezi. Eu te tin strans de mana, pentru ca vreau sa fiu
sigura ca de data asta nu mai pleci, iar tu ma saruti incet si timid in timp ce mi mangai parul ravasit de fulgii de zapada. Pentru ca acum a inceput sa ninga iar, special pentru noi doi.

Si..

Si simt din nou in noaptea goala ce-a venit
Ce cu al ei mister de dor m-a-nvaluit,
Ca-mi place tare mult sa cred, sa sper
Cum nu chiar tot ce-ating e efemer..

Si stiu ca azi te-ntorci cu gandul tot la mine,
Ca sa ma pierzi in ale tale vise pline,
Vreau sa m-alint cu a ta voce calda
Pe care n-am s-o uit si-mi este draga..

Si-ai sa ma duci in zbor pana la stele
Cand ma ascunzi in ale tale arpipi grele,
Si iar o sa-mi doresc sa pot sa mor
Ca sa nu pierd nicicand, al tau fior.

Si de-ai mai sta pe loc doar un minut
Ca sa mai cred ca ieri nu te-am pierdut,
As mai spera cum ma transform in inger..
Iar tu m-atingi prin cer, cu al tau fulger:X

Negru.

Din ce-a fost noi ,nimic nu mai ramane..
Ce-i negru a fost alb, a fost si gri..
Dar doar a fost, caci nu ai sa mai vii..

Si iar te strig ,plangand, si sper..
C-ai sa-mi zambesti, atat iti cer..
Mai da-mi o ora , dintr-un vis..
Vreau sa ma simt ca-n paradis..

De ce-ai te-ai dus, grabit, lasand in urma?
Tot ce a fost, dar vrea sa mai ramana..
Chiar n-ai putut , putin tu sa mai stai?
Vroiam sa te ating, numai erai..

Simteai ca eu te chem, dar ai plecat..
Acum esti ploaia grea, ce ne-a udat..
Te-ai transformat in fum, lasand cenusa..
Si ale tale chei, ce au ramas in usa..

De-ai fi putut, cu mine-ai mai fi stat..
Dar trebuia sa pleci, caci te-au chemat..
Te-au luat in lumea lor, plina de stele..
Si te-au facut un inger, luminand cu ele..

Iar ziua mea, e noaptea cea cu luna..
Si-o rog pentru un timp, sa mai ramana..
Sa te privesc atent, zambind spre cer..
Si-am sa adorm murind, sa fiu si eu in el.

Fum.

Chitara ti-e tot acolo, in coltul nostru
Unde ai uitat-o atunci cand grabit, ai plecat..
Spre-un nor de fum, ce te-a chemat.
Doar zambetul trist ce-l inchipui deseori pe perete
Mi-ai lasat..

Ceasul a ramas ne-ntors in urma ta..
Si-un covor gri de cenusa, sta asezat peste inima mea..
Iar ceasca ta de cafea, ultima cafea bauta impreuna..
A ramas pe noptiera,
Tot acolo unde tarziu in noapte, fumai o tigara eterna..

Mai tii minte visul ce-l doreai pentru noi?
L-ai pierdut, acum s-a schimbat cu un val de ploi..
Iar perna gri, ce-ocupa inca locul tau pustiu pe pat
Doar ea, ma mai priveste-n zori de zi.
Tu ai uitat sa-ti amintesti sa mai vii..

Dar fumul ascuns dupa perdea, mereu va fi acolo
Il simt si-acum, desi e-o ora noua.
E o enigma felul lui de-a fi, si o sa ramana..
Cat mi-ar placea sa te tin iar de mana.
Dar totul e trecut, caci ceasul nostru sta cu-atat,atat de mult in urma..

Aproape.

Vreau sa simt mana ta in al meu par
Sa ma dezmierde , si sa-mi fie dor
Vreau sa imi mangai iara pielea uda
Sa simt fiori de mult uitati in umbra..

Saruta-mi umarul prea fin si gol
Si trage ma de mana spre un nor
unde sa stam si sa visam lentoarea
Atingerii ce ne-a trezit chemarea.

Iubeste ma-n culoarea noptii calde
Sopteste-mi clipele de ieri, ce par uitate
Primeste-ma in vis la pieptul tau,
Si spune mi ca vei fi aici mereu.

Da-mi dragostea s-o am in gandul meu
Sa-ti simt caldura cand imi este greu.
Invata-ma sa cred in noi si-n maine
Sa-mi spui ca nu ma schimbi pe nici o lume.

Apus.

Pagini reci de carte, cu fum impregnate
sunt zilele mele cand nu esti cu ele.
caci alergi grabit spre un gand tocit..
iar eu inca sper singura in noapte.

Gand nelinistit, de ploi mult stropit
este patul gol, doar plin cu al meu dor
tu ai uitat de noi, lasand in urma foi..
Si cu ele scrisul ruginit, ce-n loc s-a oprit..

Vise sfaramate, de vant spulberate
mi-ai lasat pe perna, cu marea eterna
Din acel ocean, vesnic fara mal..
Iar aminritile cu noi, au ramas uitate...

Pafinile cu fum, s-au transformat in scrum,
Eu nu mai pot s-adorm, de tine mult mi-e dor..
Dar tot nu ai venit , si iti soptesc
Ca sufletul de plumb ce am, a apus de tot acum..

Iubindu te PE TINE, n ai inteles decat ca il iubesc pe ''el''. Iubindu te pe tine.

Le dam raspunsuri , desi nu ne au intrebat chiar nimic. Ne intoarcem sa i privim, desi nu ne am auzit numele rostit vreo secunda. Oricat de putin contam pentru ei, tot atat de mult ii iubim. Cuvintele adresate lor valoreaza enorm, dar in final ajung la destinatie egale cu zero, si se intorc catre noi pe partea opusa ideii sufletului nostru. Poate daca ne am intoarce cu spatele, ne ar observa in sfarsit chipul.. Oare daca am vorbi mai putin, ei ar auzi mai mult ? Daca nu le am mai explica, ar intelege ceea ce trebuie inteles si nu lucruri false care nu au deloc legatura cu noi? Daca nu i am mai striga cu voce tare, ne ar raspunde incet gandurilor? Poate totusi daca nu ne am mai grabi, am ajunge mai repede undeva. Dar ar fi oare locul potrivit? De ce totul pare atat de fara sens pentru noi, si ceea ce pare nu inseamna decat cu totul si cu totul altceva pentru ei? De ce , de ce, de ce, de ce ? Oricum, concluzia este ca astazi, in loc sa vibram de fericire, o facem doar ‘’datorita’’ frigului. Si tot astazi, daca ar fi fost vara in locul iernii, am tremura invidioase sub razele soarelui:..:(

Azi.

Un mesaj de departe: din cuvinte atat de aproape de ceva ce nu pare, aparent, dar se vede, privind mai atent. Alerg si pe moment, ma ascund. NIci nu mai
consider ciudat faptul ca reapar tot in acelasi loc de acolo, privindu te in acelasi fel deja obisnuit, chiar si de dincolo. Respir. Acum a venit momentul sa n o
mai fac pentru nici o secunda in plus. Cel putin, nu fara sa te simt. Nu fara tine.

V V V V :x

"Langa tine par asa aproape, de cerul cu stele..ma ridic pe varfuri, si pot sa le-ating"
7decembrie, Moshul a venit si la mine. Un cadou vesel in bratele unei seri perfecte. Voltaj, alex mic si puiu'. Iar eu, da, sunt Mannu si imi place sa recunosc asta!
Unele lucruri au darul de a fi speciale de fiecare data, indiferent de timpul care trece peste ele. Unele momente, da, sunt chiar dragalashe si ne zambesc de dupa coltz:D Apreciez asta cel mai mult.

Un suflet omorat.

..Simt ca ma sufoc aici, cu tot praful asta deasupra mea.
Dar nu, trebuie sa mi continui drumul chiar daca am obosit. trebuie sa fac tot ce trebuie facut chiar daca simt ca nu mai pot, pe zi ce trece. Nu am voie in
schimb sa dezamagesc parerea celorlalti despre mine, dar cum ramane cu ceea ce numesc visul meu, cu..ceea ce mi se ascunde in suflet? Trista concluzie
este ca trebuie sa ma comformez unei realitati create de ei, ceilalti, cel putin pentru moment; un moment mai indelungat, ce i drept.. Oare ei chiar au uitat sa se
bucure pur si simplu de lucruri, sa se poarte frumos cu cei din jur si sa ii trateze ca pe niste fiintze umane care au dreptul la aceeasi fericire? dar ce i nedrept se pastreaza astfel, pentru moment; un moment permanent, tin sa precizez in mod deosebit.
Si nu, nimeni nu iubeste pe nimeni cu adevarat, pentru ca nu cunoaste un alt sentiment in afara de iubirea de sine. Sau, cred ca naivitatea ma pacaleste inca
o data: ei mai cunosc si egoismul, acompaniat de rautatea cu care spulbera orice iluzie celor ce le sunt diferiti. Oamenilor nu le pasa in general, pentru ca
sunt stapaniti in totalitate de o specifica stare nepasatoare si nesimtita.. de ce sa nu spun lucrilor pe nume? :)
Caci asta suntem noi: ingeri cu aripi rupte si cu sufletele amortite de frig, care se roaga speriati pentru cateva picaturi de ploaie, ce ar mai putea acoperi putin
din praful vietii.

Pur si simplu, nu ma pot abtine.

Un mic fragment din ''Jane Green, Jenima Jones'' pe care l am surprins in seara asta, rasfoind lacoma paginile: ''Imi doresc ca momentul asta sa dureze pt totdeauna, sa dispara lumea intreaga si sa raman doar eu cu El. El si cu mine. Vreau sa tin minte senzatia asta pentru tot restul vietii mele, sa i simt bratele prinse in jurul meu, bataile inimii lui langa obrazul meu. Imi inchid ochii si ma lipesc pur si simplu de el. Vreau sa stau aici mereu, si mereu, si mereu. ". Mi a captat atentia pentru ca simt cum ma regasesc perfect in fiecare rand, cu fiecare cuvant adaugat, doar daca ma gandesc la tine. Sigur ai simtit la fel si tu, atunci. Iti amintesti acum, nu? - si am o vaga impresie ca nu sunt singura care se regaseste printre cele mentionate mai sus-.

Doar asa..:)

Intr-adevar, asta trebuie sa fie o perioada a schimbarilor..se plimba singura pe strazile bucurate de razele unui soare nou de toamna.
Merge asa de cateva ore, dar nu simte nevoia sa se opreasca vreo clipa. Nu si de data asta, pentru ca acum stie sigur ca nu va mai gresi adresa. Un zambet imens ii invadeaza intreg chipul in timp ce priveste voioasa imprejurimile, ganditoare: oameni, locuri, natura, viata. Sufletul ei e acaparat de o sperantza parca misterioasa, diferita de orice altceva aflat in sufletul ei vreodata. Are multa incredere in fiecare pas, stabilit deja sau nu. FIecare gest al ei, fiecare miscare, scoate la iveala o noua stralucire aparte. Un cadru special dintru un decor special: ea, prioritatile ei, persoanele straine din jur, sentimentele razvratite, vorbele aruncate pe pamant, priviri fara semnificatii in mod deosebit si ..ea.Din nou, da. Se asaza pe margnea unei strazi, cu picioarele incrucisate. O alta de data asta. Stie ca e ceva ce ii zambeste ciudat, oriunde ar fi ascuns..o urmareste in soapta, cu privirea. Poate ca in orice moment i se va face observat, iar atunci va stii inca si mai bine ca a avut dreptate. Nu i pare rau pentru trecut, nu a pierdut nimic din ceea ce ar fi trebuit pastrat. Regreta doar acele momente dragalashe, care.. desi are impresia ca au ramas atunci, acolo, ii vor reveni de fiecare data cand isi va aminti, sau le va recunoaste traindu le inca o data, si inca o data. Un alt cadru special dintr un alt decor special. Incuie cu grija fiecare secunda, minut, ora cel mult.. si arunca rapid cheia intr un buzunar vechi. Paraseste parti din frumusetzi exterioase, in interior. Cand i se face dor, le imprastie neatent pe covor si le admira, impreuna. Apoi din nou le aduna, le arunca, le aduna si chiar nu si pierde timpul cu lucruri mici, asa cum o fac ei.
Cu sigurantza orice e important primeste atentia cuvenita, la momentul oportun.

PUNCT.

Astazi am constatat cat de simplu poate fi sa faci curat..curat in camera, in sentimente, si curat in cutia cu ''prieteni adevarati si dragutzi''.

Aruncam un lucru pentru ca e vechi, urat, nesemnificativ si dauneaza grav propriei fericiri, dar si pentru a face mai mult loc altora care o merita: la gunoi! Gunoiul se defineste ca fiind locul unde parasim pentru totdeauna ceva ce ne a afectat mult prea mult si in mod repetat, impreuna cu amintiri neplacute si lipsite de culoare. Acum totul sta la locul lui. Fiecare, pe rand, asa cum trebuie. Sigur ca si tu te afli acolo, impreuna cu el, ea, precum si cu restul inutilitatilor ce obisnuiau sa fie incluse in meniul zilnic, pana astazi. Da, astazi! Este o zi memorabila. Am pus un MARE PUNCT, care se va continua cu un inceput PE MASURA. Mai spun ca.. ''in sufletul meu, am avut mereu..o raza de lumina, un curcubeu'', si imi promit sa le incui acolo pentru totdeauna. O dezamagire, doua, trei sua mai multe, te fac mai puternic, anticpiand numai lucruri frumoase ce asteapta nerabdatoare la coada.

Iubesc toate clipele traite, indiferent de felul lor, pentru ca mi au aratat drumul spre aici, locul unde ma regasesc pe zi ce trece mai mult. :)

E teorie.

Haide..chiar nu simti cum iti zambeste din umbra, in coltul camerei? Fara aproape nimic, totul sta pentru tine, chiar totul..

Isi apleaca capul pe marginea pianului, si degetele ii fug pe rand, printre clapele negre, albe..o armonie de acorduri parasite de culori rasuna, fara amprenta verde din ochii tai reci. Un penultim acord, dar glasul tau inca doarme pe podea prafuita de altii..Da, e asa mult praj in jur si parca nu se mai termina.. Se intoarce cu spatele, incearca sa adoarma si ea, visand ca ai deschis ochii si alergati de mana. Dar se trezeste apoi, numai ca se imagineze inca o data in acel moment, cand i a luat prea multa vreme sa ti spuna. Tot ea, singura, se arunca peste ultimul acord verde inchis, din seara asta. Te cheama printre scandurile obosite.Nu i asa ca acum o surprinzi parca, mai clar? Sigur ca ii asculti vocea, desi incerci sa ascunzi si asta, cand o privesti insistent si pleci. Nu ti displace. Se intreaba iar daca are sens sau nu sa ti spuna ceva, oare nu ar face decat sa repete ceea ce tu reprimi, desi e mult prea evident? Se aduna din ganduri si amintiri, isi inchipuie pana joi, intrerupta din cand in cand doar de pasul tau superficial..Inca doua zile, inca doua zile din praf..dar spera ca poate ploaia nu va ajunge acolo inaintea ta.

Acum trebuie doar sa tii minte detalii, si..grabeste te! Daca iti doresti cu adevarat sa ajungi.

Copilul toamnei.

O imagine urata si prea mult lipsita de sens. De ce, daca o facea sa zambeasca, ea apoi reusea sa planga iar?..A ridicat o si apoi a aruncat o la loc, fara nici un gand in mod special. Poate ca n a simtit nici acum ceva anume, dar cum? cand privirea lui facea semne disperata ca si el o iubeste.. A lasat o jos. E straniu cum se odihnea parasita langa pamantul rece al noptilor razvratite, din fiecare septembrie. O fruza in evadare printre pomi, coboara speriara peste parul ei lung, invelit cu miere.. I se alatura oarecum calma, si o priveste cum plange pe ascuns..Vantul se zbate sa o imbratiseze din nou, si arunca in ea cu picaturi umede din ploaie, a atins o pe un umar. O prinde de mana si e multumit daca o aude soptind ca are de gand sa plece, sa plece in continuare.. Pe chipul ei se proiecteaza bucati din suflet, fara contur, ce ocupa fiecare parte ramasa.. Inca mai lipsesc unele cuvinte, desi e posibil ca urmatoarea ploaie pierduta de el, sa i le daruiasca efemer. Poate toamna urmatoare, sau poate macar cealalta, se va indura sa o ascunda langa el..

Inca mai caut unele cuvinte..

Uite noaptea asta , de exemplu..Parca obositor de enervanta in absentza ta, parca prea..intr un fel.
Nici nu stiu de ce am venit, cand continuarea era deja evidenta. Aveam sa zac aruncata pe canapeaua asta impersonala, cu ei in jurul meu. Ei care, euforic, arunca fara oprire cu imbratisari fericite, indemnati de alcoolul obsedant . Tintesc fara voie sentimentele reprimate ale unora, si atat. In tacere, te am chemat sa ti spun ca...da, intr un mod sufocant de inexplicabil mi e dor de tine. Acum, linistea s a asezat comod pe locul liber de langa mine, si chiar cred ca, din nu stiu ce motiv misterios, mi te indeparteaza intentionat. Fumul de tigara imi mangaia pielea insistent, pe ritmul acelor acorduri seducator de sinistre..Nici nu ai cum sa ma auzi. Stiu, e o naivitate stupida din partea mea sa fac asta, dar pentru ca esti Tu am ales sa ti las sufletul meu , fara s-o vrei macar. Prefer sa fac asta, decat sa mi uit corpul cuiva ce l asteapta oponent dorintei mele..
Uite noaptea asta..Vreau sa plec, sa parasesc pentru moment atmosfera teribil de inabusitoare a noptilor abandonante in care m ai aruncat. Te strig si iar nu ma auzi, pentru ca a inceput sa danseze printre frunze, vantul..

O poza rupta, dintr un sertar prafuit.

Desi nu i placea cafeaua in mod deosebit, indragea momentele amarui ale diminetilor in care se putea rasfatza gustand curioasa din ceasca lui.

El o urmarea cu privirea zambindu i si era nespus de fericit pentru ca se putea bucura in tacere de inocentza gesturilor ei. Cu o mangaiere timida, ii alinta chipul bland si i spunea ''buna dimineatza''. Stia ca fiintza aceea delicata ce i completa perfect sfarsiturile de saptamana, ii apartinea cu toata intregimea sufletului ei. De asemenea, se considera norocos pentru ca simpla lui prezentza ii daruia intotdeauna un zambet dulce,naiv, cum nu mai intalnise la nimeni altcineva pana atunci.

In serile de sambata cand ajungea acasa, se regasea complesit in imbratisarile ei copilaroase. Se ratacea visator printre parfumul parului ei matasos si ii spunea ca nu o va lasa sa mai plece vreodata...

Se simtea implinita, adormind spre miezul noptii sub atingerea puternica a bratelor lui. Toate astea o faceau sa imprastie fericirea in orice ar fi facut si.. niciodata nu si ar fi putut imagina un cadou mai special decat El.

Era protejata si iubita asa cum doar spera ca va fi..pentru ca merita asta din plin!

Septembrie, dimineatza.

Ii placea de fiecare data cand purta esarfa aceea maro inchis. El crede ca se potriveste perfect cu parul ei caramiziu si ochii verzi. Azi, chiar i a spus ca are o privire mai calda fatza de ultima data cand s au vazut, si a imbratisat o. Ii place sa mearga mai incet pe strada atunci cand ploua, si nu intelege de ce se grabesc ceilalti..
Numele ei, Ella. Cumva, ii placea mult culoarea rosie. Pe el l a cunoscut de mai multe ori, sub orice identitate, dar de fiecare data ca la inceput. A aflat ca uneori, totul se pierde printre randuri dintr o simpla alegere stupida, lipsita de culoare. Si acele clipe unice care pareau sa dureze pentru totdeauna, se reduc
numai la teancul de poze imprastiate prin camera, consolat de lacrimi si sentimente reprimate..Dar lacrimile naive acum nu pot repara mare lucru. 4 secunde si totul s a sfarsit..Observa cum fiecare isi urmeaza noul drum si isi propune sa tina pasul cu realitatea, atat cat poate. Se ascunde in culori, ridica de jos o frunza aramie si o mangaie invidioasa . Zambetul toamnei o surprinde in aceeasi ipostaza
melancolica de anul trecut. .Inca 4 secunde, si inca 4 secunde..Fiecare vis reprimat, sperantza..se imbina catifelat precum culorile unui curcubeu pe sfarsite, intr o jumatate de suflet..
Efemer, suav si misterios ne am pierdut pe drum..dar vantul face ordine oricum!

Noapte buna! Sunt un inger.

Incearca sa viseze cum o facea mai inainte..si asculta melodia ei preferata. Oriunde se afla e o pata de culoare. Ceilalti chiar zambesc cand si ea zambeste, da, mereu reuseste sa le faca asta..Sigur ca e iubita..si pentru ca o singura persoana nu a iubit o, o iubesc suficient ei, cei care au cunoscut o intr-un fel sau altul..
Oricine i ar putea invidia trasaturile inocente, talentul ei de a imbina totul perfect. Gandurile, privirea melancolica, tenesii rosii murdari de atatea iluzii, rochia inflorata si parul ei roscat sub mangaierea vantului..O imagine unica! Toamna se regaseste in anotimul ei preferat si stie ca acum poate face orice. Deseori afara ploua..
In timp ce isi priveste unghiile rosii, simte ca a uitat!
Se rataceste printre randuri si reuseste sa viseze din nou..:)

Ma ntreb de ce inca mai ploua, si atat...

Se intreba daca nu cumva a sunat o, sperand ca asa s a intamplat, a vrut sa si caute repede telefonul cand si a dat seama ca era langa ea. Nu, sigur ca si acum a uitat. Sau poate ca asta isi dorea el , de fapt.
Ce a insemnat, oare, pentru el, acea imbratisare? Ce impact a avut asupra sentimentelor lui, vocea ei inca plangand, multumindu i pentru ca ii era alaturi in momentul in care avea cel mai mult nevoie de asta? Aproape nimic sau..chiar NIMIC. Da. Asa era e. Percepea totul pe dos. Gandea ca in bratele lui s a refugiat pentru a scapa de amintirea celuilalt. Ce naiv..si cat rau i a facut ei asta. Vroia sa i spuna in acel moment ca il iubeste mai mult decat orice altceva pe lume, dar s a limitat ;a a i sopti in gand iar si iar: te iubesc..n ai idee cat de mult de iubesc acum...
O strangea in brate tot mai tare. II simtea inima batandu i langa a ei, parea ca au acelasi ritm chiar. Mangaierea calda si linistitoare de pe picior, sarutul inocent de pe frunte, felul delicat in care ii mangaia parul..Erau atat de aproape unul de celalalt..Dar ea stia ca n avea sa dureze la nesfarsit, era prea frumos ca sa fie asa..L a strans si mai puternic in brate. N ar fi vrut sa i mai dea drumul vreodata. L a luat de mana, il mangaia cu toata dragostea pe care era capabila sa o simta..Dar trebuia sa plece acum. Unica ei clipa de fericire avea mai putin de 10 minute ramase. Pe masura ce se apropia de locul unde avea sa o paraseasca o imbratisa cu tot mai multa si mai multa daruire. Il simtea langa sufletul ei. A zambit printre lacrimi..un zambet dulce, temator. Nu si a gasit cuvinte potrivite pentru a i spune ca de fapt, totul a fost pentru el, ca este si ca va mai fi cu sigurantza.
S au oprit. Cele 10 minute au cam trecut..si ce rau ii parea...
N a purut sa se abtina sa nu l imbratiseze pentru ultima data..ce mult il iubea si trebuia sa taca..Cata suferintza se ascunde in sufletul ei in fatza neputintei..L a sarutat totusi , pe obraz..si trebuiia sa l lase sa plece acum. L a luat de mana iar..o ultima atingere si atat. Da, el chiar a lasat o sa plece..Oare a mai privit o in timp ce se indeparta? chiar nu simtea nimic?? :(
Acum s a intors pe acelasi drum al ei, ca si pana atunci. E singura, ii e frig si plange..iar afara inca mai ploua. Si ar fi dorit ca el sa o poata auzi din nou, dar el nu simte. Se intreba daca nu cumva ii suna telefonul, cum se intreaba si acum.