marți, 29 martie 2011

Atunci, cand limita dispare!

Ma electrizezi si ma faci sa ma simt albastru. Cand imi spui ca sunt culoarea ta preferata, ma faci sa ma simt un rosu puternic. Dar e primavara, si ma pierd in toate nuantele de verde. Imi place sa-mi combin petalele cu galben, iar Curcubeul rade de mine cand ploua. Cred ca ma confunda cu Soarele si nu intelege ce caut aici, pe iarba..
Tot aici pe iarba, iti ascultam melodiile si simteam cum incep sa dansez goala. Apoi ne-am colorat pielea-n nonculori, dar pielea noastra era din frunze. Si ne jucam asa de dimineata pana maine, de azi pana ieri. Iti repetam cuvintele ce-mi aratau marea, si calatoream asa noaptea-ntreaga. Ne-am purtat imbratisarile odata cu Vantul si atunci cand ne-am trezit, am inflorit cu totul. E liniste.
In sufletul Toamnei am sa simt cum ma ofilesc, cu tot cu tine si cu tot cu petalele mele colorate, dar Curcubeul nu moare niciodata. O sa ploua tot timpul, si cand mai ploua, am sa-l rog sa deseneze pe cer o Lalea. Ca sa nu ma uiti niciodata, desi stiu ca Soarele iti tot aminteste de noi.
A fost iubire, aici la noi pe iarba..

miercuri, 16 martie 2011

Necuvinte.


Un pahar de vin rozaliu, cu efecte de floare.
Pe masa, asez petale de zambila alba si o lumanare. Aleg doua furculite asimetrice, langa lemnul ros de timp al scaunelor. Pentru tine improvizez un loc sub masa, dar voi lasa si niste ziare pe parchet. Ca sa ai unde sa privesti cand imi vei vedea genunchii galbeni. In partea cealalta a camerei voi lipi o rochie creponata de trupul. Nu-mi dau seama daca este, totusi, scurta dar pot spune cu precizie ca intr-un colt e rosie. In celalt colt am uitat cuvintele, intr-un amalgam de culori. Pe tavan imi imaginez campuri de flori de primavara. Nu avem pereti, s-au transformat in urme de caramida. Cu susu-n jos stam, in liniste, pe iarba. Nu avem fundal. Eu sunt armonie iar tu stai in rama, zambet pe hartie.. :)

sâmbătă, 12 martie 2011

Ti-am povestit candva..


Atunci, ne-am muscat buzele prin telepatie. Acum, mi-e dor de tine. Azi, mai mult ca oricand. Doar azi. Iti spun asta tie. Tu, cel al carui suflet nu vrea sa ma recunoasca nici azi. Doar tie. Dar uite ca, din nou, in amintirea mea raman doar cuvinte scrise. Nu citite, nu asa cum ar fi trebuit. Nu rostite, nu rostite nici macar pe jumatate din cum ai fi putut sa o faci atunci. Da, atunci. Iti mai aduci aminte? Acum sunt doar cuvinte nerostite si neintelese. Atunci m-ai imbratisat puternic, m-ai sarutat inca o data pe frunte, apoi m-ai lasat sa plec in directia oupsa. Te-ai intors repede cu spatele si nici nu ai vazut ca am ramas pe loc, acolo unde m-ai lasat tu. Te priveam, asa cum nu m-ai mai privit vreodata. Era noapte, cum sa nu-mi fi fost frica sa plec oriunde, cand tu nu ma tineai de mana? Te asteptam.
Dar ziua mea de azi tocmai s-a terminat. Maine cele ce ne vor musca prin telepatie vor fi doar gandurile. Ale mele, pe mine. Ale tale, doar altele!