Nu mai sunt roscata cu Soare-n par, indragostita de Toamna.
Dar Toamna inca ma iubeste, iar Soarele ma strange sufocant in brate. Toate par a fi la locul lor, insa eu mi-am pierdut echilibrul si am cazut de pe raft. Acum sunt nevoita sa-mi gasesc locul pe jos, printre fire de praf si boabe uscate de cafea. Am sa-mi schimb culoarea. Am sa devin un defitiv maro prafuit. Ai sa alergi pe strada dupa straini cu gandul la ce am fost, sau ai sa ma recunosti si ai sa-mi ceri iertare? Eu oare ce voi face, te voi recunoaste sau n-am sa-ti raspund prin cuvinte? As vrea din nou sa-mi adorm visul pe umarul tau cald, dar nu mai pot sa visez. E rece, desi amandoi luam parte la o vara totala. Strada mea se afla tot pe partea dreapta, cu aceleasi drumuri chinuite de ganduri. Caci multe ganduri si putine randuri au mai ramas.. Campuri vii de flori scutura puternic dimineata. M-au trezit sa privesc cum te orientezi spre stanga. Mi-ai explodat Sufletul.
Trebuie sa plec, dar cauta-mi oricand culorile.. !
