joi, 23 decembrie 2010

Paper dreams, honey!


As crede curcubeul ce-mi coloreaza zambetul atunci cand ploua. Si cand ploua toata ziua nici nu te mai recunosc, pentru ca esti tot una cu Soarele.
Azi ne jucam cu amintiri uitate plutind printre fotografii ude, a venit ieri in vizita.
Hai, arunca'mi din nou pe trup valurile marii amestecate cu nisip, ca sa te privesc toata dimineata cum ma desenezi.
Citeste'mi sufletul cu voce tare si inima iti va incepe pasi de vals.
Ascunde'mi mirosul pielii in buzunarul de la spate, ca sa opresti timpul in loc atunci cand uiti de tine.
Parca as crede cuvintele scurte cu care'mi mangai parul pe-ntuneric: ''te iubesc''.
Lasa-ma, sa nu ma mai lasi niciodata..

marți, 23 noiembrie 2010

Sa-ti amintesti.


Nu ti-am povestit eu , dragul meu, cum Timpul zboara?
Nu am fost eu cea care te-a sfatuit sa porti mereu in buzunare cate o pereche mare de aripi? Una pentru tine, iar alta pentru mine in caz ca uit, stii bine ca stau cu capu-n nori pana tarziu.. Uneori nici nu-mi mai amintesc ca unul dintre noi va trebui sa zboare inaintea celuilalt, si ma trezesc diminetile visand cu ochi neinchisi..
Oare nu tot eu, de atatea ori nenumarate, te-am invatat sa zambesti desi ploua printre oameni?
Nu am fost eu cea care ti-a imbratisat sufletul atunci cand corpul ti se zbatea constant intre minus patru grade?
Iti mai amintesti cum calcam grabita peste toti ca sa ajung la timp, inaintea ta? Sau cum tot eu imi ascundeam prin buzunare bucati din raze de Soare, ca sa-ti coloreze privirea cand ma-ntalneai intamplator.. Si ne intindeam pe iarba odata cu vantul.
Acum tot eu ma joc cu cuvintele tale in timp ce incerci sa adormi, si inca iti desenez pe paginile cartilor frunze aramii, cazute printre flori.. Pentru ca tot ''Acum'' e locul in care Timpul se opreste odata cu noi.
Nu ti-am povestit eu, dragul meu, toate astea? Ca sa nu uiti si tu ca mine, sa nu te pierzi din tine cand astepti, si sa cauti mereu ceva, chiar daca nu mai crezi c-ai sa gasesti..
Acum e o Toamna-spre-iarna, vantul ne scutura buzunarele de frunze, vise cu flori si raze-din-Soare, sau ploaia din nori.. Dar numai sa nu uiti ca ai stiut sa zbori.. Nici eu.

duminică, 21 noiembrie 2010

I'll run away with you..


Si cand avea cuvinte de spus parca totul tacea in jurul ei, dar tocmai cand totul era tacut parea ca cineva ii soptea inapoi cuvintele atat de bine stiute. Cineva care acum statea langa ea pe malul lacului, locul unde si-a imaginat deja de prea multe ori rasaritul alaturi de el, sub atingerea calda a frunzelor de toamna.
Ea viseaza precum viseaza majoritatea oamenilor, insa nu banuia ca pana si el viseaza ca ea, sau ca de data asta visa la ea.
Si se uita atent cand venea, pentru ca treceau saptamani in sir fara sa-i auda rasul copilaros..
Si o privea insistent pentru ca ea sa-i intoarca apoi privirea blanda, mult asteptata.. acea privire sub care iarna s-ar transforma in primavara, iar florile toate ar inflori de-ndata!
Cumva, simtea ca ar vrea sa o imbratiseze pentru totdeauna..
De toate astea lui i-a fost tare dor, desi cand ea i-a spus ca de el ii e dor, a tacut. Acum stia ca nu pierdut nimic din ceea ce trebuia pastrat pentru ca simtea frumos din nou, iar cand privirile lor s-au intalnit pe loc s-a oprit Timpul.
Si le-a intins mana plina de sperante. Cu bucurie au primit ceea ce li se oferea din tot sufletul: iubire..

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Surprize! :)


Lucruri neasteptate ne surprind atunci cand ne asteptam mai putin, sunt lucrurile frumoase despre care nu vorbim dar pe care le simtim, pe care cu totii ni le dorim.. Sa fie intamplare sau destin? Sa fie o minune oare ceea ce gasim cand nu suntem atenti pe unde mergem si nici pe langa cine trecem? Nu cautam un lucru anume, dar calcam norocosi pe treptele potrivite, pe acele trepte care ne conduc acolo unde trebuia sa fim. Si ajungem la timp, nu intarziem nici o secunda tocmai pentru ca nu ne-am grabit dar am facut asa cum am simtit. Am indraznit totusi sa visam si ne parea poate ca dormim, dar cand priveam cerul de-un albastru mult prea senin am fost mai treji decat ne stim! Si atunci s-a intamplat, atunci am sperat si atunci am aflat despre tot, despre orice si nu in ultimul rand despre oameni si sufletele lor.. Pentru ca am vazut oameni cu suflete minunate, oameni cu zambetul incredibil de sincer si cu o privire blanda, curata,atat de calda incat aveai impresia ca traiesti intr-un loc ireal dintr-o preafrumoasa poveste.. Si ne-am bucurat de fiecare intamplare povestita la fel de intens ca in copilarie! Nu ne-am simtit in plus si nici nu am dus lipsa micilor dependente ale vietii comune de zi cu zi. Eram poate mult mai bine decat acasa si am fi oprit timpul in loc plini de bucurie. Am fost atat de aproape de adevarul nostru.. Am imitat ingerasii prin chipul nostru plin de o dragalasenie sufleteasca nebanuita, nemarginita.. Am iubit mai mult ca niciodata viata si am promis sa ne intoarcem cat de repede vom putea acolo unde este locul nostru cu adevarat, iar partea buna e ca locul nostru poate fi oriunde si oricand daca e momentul potrivit!
Aici nu e nevoie sa numaram de cate ori.. sau sa privim atent ceasul.. pentru ca acum vom simti asa mereu! :)

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Pentru ca ne visam viata, pentru ca ne traim visul visandu-l !


..Mergand mai departe, rasfoind paginile unei carti inspirate dintr-o viata..

Prima fila din poveste: toamna rosie, la inceput.
Pe jos, un adanc mini-covor de frunze suporta pasionat fericirea pasilor nostrii grei.
Pe banca, vantul ne face loc pentru o imbratisare de dimineata. In stanga, nimic. La dreapta, o privire spre infinit, si mai departe.
In sus, cerul colorat de Soare asteapta. Picaturile de ploaie se ascund dupa nori invizibili, urmarind in premiera filmul zilei:
"Ca se strangeau puternic de mana simteau amandoi, cand zambeau timid intr-un colt de gura, visand la ei doi.
Ca-i rosu la semafor si masinile-i calca in fuga, cand se saruta incurcati sub a ei verde, mare gluga..
Si tremura iarba luptand printre micile flori, dar in jurul lui totul danseaza de patru ori.
Sa fie furtuna in aer, sa fie furtuna, iar ei sa adoarma tarziu, iubindu-se, timp de o luna..
Natura-i inunda, tocmai se desfasoara prima din ultima Toamna'n doi!"

..Sa fie o poveste scurta ori un intreg roman, n'as sti sa spun exact cat cantaresc cuvintele pe un ecran..
..Si timpul trece totusi ramanand pe loc, si ne-amintim de ziua ''aia'' incercand sa uitam ziua ''aia'' ca un foc..
Si pleaca cand trec, si apoi se-ntoarce cand plec..

vineri, 24 septembrie 2010

Sting - Until.

In noaptea asta m-ai imbratisat printr-o simpla melodie.. Am dor nebun de foc de tabara, in mijlocul nisipului, asezata pe jos langa sezlong. Sa fie noapte, o Toamna de Septembrie in care nu ploua, doar sa bata vantul si pe fundal sa danseze cuvintele de atunci, tot aceleasi, poate doar putin schimbate de trecerea timpului.. Picior peste picior, al meu peste al tau.. iar mainile-ti scapa cu putere peste trupul meu mic. Degetele-ti dorm ascunse-n parul meu rosu aprins, ochii'ti asculta cu atentie la zambetul meu multumit.. Inca un dor nebun de toate astea, un dor nebun pentru tine si jumatate din dorul asta nebun pentru mine, la fel cum imparteam o ceasca medie cu vin fiert, in bataia fericita a vantului.. De la tine. Mi-am lipit inima de a ta.


Tu ti-ai aprins tigara din nou si te plimbi pe strada de dimineata pana seara. Te grabesti sa bei o cafea singur pentru ca a inceput sa ploua. Sa ploua, sa ploua tare in timp ce eu astept nerabdatoare la semafor culoarea verde. Sa-mi fi uitat umbrela acasa de data asta, ca sa nu am motiv sa-ti refuz ajutorul? Sa treci pe langa mine si sa ma recunosti doar dupa parfum, te-ai opri ca sa ma tii strans de mana? Cantam tare si oamenii aplauda. Am imbatranit oare, de cand nu ne-am mai uitat la ceas?
Tu, atat mi-e dor sa te privesc!

Bate Vantul, se bucura, azi e fericit!

In vizita.

marți, 7 septembrie 2010

Salata de fructe.


21 Septembrie. Gust din tigara pentru prima data, savurez in graba gustul amarui de fum si-mi ascund parul valvoi printre bratele tale puternice.. Impartim un singur scaun si sorbim din aceeasi ceasca, ceaiul parfumat.. aroma de lamaie cruda cu coaja de portocala, e preferatul nostru. Tacere deplina, in seara asta nu dam doi bani pe cuvinte. In jurul nostru, o lumina pe jumatate stinsa inabusita de glasul agitat al sufletelor. Parca n-am vrea sa evadam asa curand, nu si de data asta. Semi-adormita pe umarul tau cald, as lasa sa treaca o vesnicie pana sa-ti dau drumul la mana. Imi place mult melodia care se aude in surdina! Ce spui, vrei sa dansam imbratisati in gand? Parchetul vechi, peretele multicolor deja cojit pe la colturi, stratul prea gros de praf ce acopera pianul si zatul cafelei varsate acum mult timp pe claviatura.. in imaginatia mea, toate tremura sub pasul nostru fericit, iar materialul rochiei mele sfasiata de vise iti dezvaluie totul.
Cand? Anul trecut, tot Toamna era pe-atunci..

luni, 6 septembrie 2010

Nothing really ends..

Sunt suparata pe tine dar da, o sa- mi treaca, o sa raman singura, eu cu mine intr-o lume ciudata.. uneori o sa fiu privita, alteori nici atat.. o sa schimb cuvinte cu gandul, si sentimentele-mi vor fi adormit deja cu greu mai putand fi trezite, intr-un fel sau altul! Oarecum regret ca eu sunt asa cum sunt, dar sunt si parti care am bucura si ma fac sa zambesc, desi din punctul lor de vedere toate astea par aiurea, deplasate cu mult de normalitatea des intalnita.. Pana la urma, incercam doar sa-mi apar Sufletul si acele momente unice pe care le pot atinge o singura data in viata.. Dar, cine esti tu sa ma certi crezand ca ai dreptate? Cine sunt eu ca sa ma judec si ca sa ma pedepsesc refuzandu-mi micile placeri in favoarea lucrurilor la care oricum nu pot lua parte cu totul? Cine e el ca sa fie iubit atat de mult de mine? O imensa iubire tacuta pentru spiritul meu vs. fericirea trupeasca pentru tine.. Refuz total convertirea mea la superficiala lor lume..

vineri, 27 august 2010

Cat mai dureaza? Probabil tot atat.

''Si ia spune-mi tu mie, explica-mi te rog.. unde ziceai ca se duc lucrurile care dispar? Unde ajung ele cand pleaca grabite cu parti din suflete singure, fara sa se uite in urma?''
Cu un par valvoi asprit de excesul de fixativ mirosind a bomboane dulci, domnisoara privrea in gol la o oglinga de-acuma sparta, insirata pe podeaua umeda. Praful zacea peste tot si i s-a racit cafeaua, atat de mult timp a trecut de cand a varsat-o mecanic in ceasca.. Sa fi trecut o ora? Sa fi trecut o zi? Cu bateria de la telefonul mobil descarcata, s-a refugiat muta in camera ei, sub draperiile de un albastru inchis inabusitor.. Ca era zi sau noapte, ca plangea tare sau ca adormea suspinand usor, ca era miezul noptii sau ca deja rasaritul Soarelui, se pare ca nu mai avea importanta. Unde pe drum s-a pierdut si cine o fi fost persoana care a insotit-o pana in acel punct? Se pare ca uneori isi arunca neglijent peste trup cateva materiale si fuge pe scari in nebunia noptii cu muzica stridenta in surdina, oameni straini pana si de ei insasi, pianul acoperit din fata pietei si cel care il manevreaza cu o pricepere de amtor.. Mai departe: incepe ploaia, se grabeste sa coboare din nou trepte nesfarsite de pasi. Metrou. Asa, macar aici se simte ca acasa, ca in sufletul ei amortit. Stiai ca metroul e ca un om normal (omul normal este asemenea unui artist neinteles, indiferent de natura artei sale)? Si din punctul meu de vedere, un om normal arata exact ca ea, ca Domnisoara, prezentau cam aceleasi simptome. Revenind la partea cu metroul, spun ca oamenii in suferinta sunt astfel pentru ca trec prin locuri ca si metrourile prin statii, fara sa se uite-n urma sau fara sa-si permita sa simta altceva decat indiferenta atunci cand trebuie sa permita coborarea ''calatorilor''. Si continua sa mearga.. Cand a iesit la suprafata, era Toamna iar si frunzele-i loveau pielea palida de pe chip. Cate anotimpuri au vizitat, la rand, locul de sub picioarele sale prea subtiri, obosite? De tot atatea ori si-a uitat uitat, rascolind prin gunoaie vesnice, sufletul peste tot..

miercuri, 25 august 2010

Fara de sens'

In raport cu sufletul meu tu esti Tu, doar tu ramai TU si eu sunt la fel ca la inceput.. Visez in prostie, astept in liniste si te chem in gand. Tu imi raspunzi stand nemiscat, poate doar o privire-ti scapa frustrata, pe ici-colo.. Te miri si tu, ma mir si eu cu tine in fata unui sentiment frumos ce nu simte lipsa cuvintelor.. Acum il accept ca atare, nu mai caut explicatiile pe care ai refuzat sa le dai. Asa erai tu, asa am devenit si eu. Cateodata, ma bucur de tine in singuratate si e o placere pe care refuz sa mi-o refuz.. Daca dauneaza grav sanatatii sau mai bine spus sanatatii altora, regret sincer, insa cuvintele-mi raman aceleasi si tot pe tine simt ca te iubesc.. Se poate sa pierd ceva, se poate sa nu castig nimic altceva, dar vreau sa-mi pastrez sufletul pentru noi..

duminică, 15 august 2010

Stiai?


Pentru mine, imaginile din trecut proiectate in prezent nu prezinta absolut nici un viitor. Insa intamplarile din prezent pot avea un viitor promitator. Astfel, peste ceva ani ne vom putea aminti de un trecut placut care la timpul respectiv ne-a atins scopul.
Nu stiu ce simti tu, dar eu stiu ca inca mai am timp sa ma las in bataia vantului. Pentru ca Toamna se apropie de mine cu frunzele ei si abia astept sa o imbratisez!

duminică, 1 august 2010

Liber profesionist.


Poate suna ciudat, dar astazi simt ca ma comport ca un metrou care urmand cursul sinelor trece singur prin multe statii si ia persoane care apoi coboara ca sa permita urcarea altora. Uneori calatoreste cu vagoanele pline, alteori cu vagoanele goale. Metroul trebuie sa faca asta zilnic, fara sa se simta afectat. Dar e frumos, nu? Asatfel ''pot vizita'' locuri multe, nenumarate chiar, fara sa fiu obligata sa raman prea mult. Singura, vin si plec cand vreau, unde, de unde si cu cine vreau, ghidata de mintea mea influentata sau nu de alte minti. Oare e bine si asa?

luni, 12 iulie 2010

Micul Dejun!

Meniul zilei de azi: Fericire cu norma intreaga!
Azi e pentru tine, cu tine si despre ce vrei tu.
Azi zambesti mult, pentru ca esti printesa.
Azi vei ecplisa soarele cu rasul tau enorm.
Azi esti naiva si incantatoare.
Azi nu mai cauti nimic, ce iti trebuia ai deja primit.
Azi se intampla sa mergi pe strada in pasi de dans, iar ei sa te aplaude frenetic. Azi porti o rochie verde-nchis, si parul iti sta superb.
Azi isi aminteste de tine, pentru ca te-a invitat la un ceai, pe iarba.
Azi alergi cu fluturii prin parc, si florile se uita curioase.
Azi esti doar tu si esti perfecta.
Azi e ziua cand Soarele rasare de doua ori, pentru sufletul tau.
Azi e o noua zi. Azi e maine si poimaine, e ceva pentru totdeauna.

miercuri, 7 iulie 2010

Cu sufletul..

Tu esti:

Doar la o strada distanta. La un gand distanta. La o frunza distanta. La o fotografie distanta. La doua cuvinte distanta. La doi pasi distanta. La un zambet distanta. La o masina distanta. La un suflet distanta. La atatea clipe distanta. La putine lucruri distata. La o culoare distanta. La un magazin distanta. La un scaun distanta. La trei trepte distanta. La patru etaje distanta. La un bloc distanta. La doua randuri de carte distanta. La cateva pagini distanta. La un poza din ziar distanta. La o speranta distanta. La o cafea distanta. La o floare distanta. La o zi de joi distanta. La un vis distanta. La un cantec distanta. Sau doar la un centimetru distanta.

Eu sunt:

Unde simt. Unde pot. Unde vreau. Unde e nevoie sau nu. Unde mi-e dor de tine. Unde caut si gasesc. Unde cant si alerg. Unde privesc. Unde mergi. Unde citesti. Unde ploua si unde e soare. Unde cad frunzele. Unde e toamna sau primavara. Unde nu e nimeni. Unde e liniste. Unde plang. Unde desenez. Unde stau. Unde rad mult mult. Unde bem un ceai. Unde te grabesti mereu. Unde beai un pahar de vin. Unde ti-a placut. Unde ascultai atent. Unde nu ma vezi. Unde e noapte sau soarele rasare. Unde e marea agitata. Unde a fost furtuna. Unde te plimbi cu bicicleta. Unde am mai fost deja. Unde vreau sa mai fiu inca o data. In bratele tale.

Noi suntem:

Pe nisip. Pe iarba. Pe malul unui lac, cand bate vantul. Cand se opreste ploaia. Intr-un tablou. Pe marginea patului. Inchisi intr-o poezie. Din intamplare, si nu pentru totdeauna. Pe o banca veche. Dimineata. Cand uitam ca trece timpul. Cand imi pregatesti micul dejun. Pe trotuar, la semaforul rosu. Departe.
Nici tu, nici eu, nici noi nu suntem peste tot..

duminică, 4 iulie 2010

Aminteste-ti de mine, sa-ti amintesc de tine.


De ce nu?
De ce eu, si de ce tu? De ce nu noi? Noi cand? Spune-mi, cand noi? De ce nu pentru mine, de ce.. nu pe mine? Tu cu mine? Nu? De ce sa nu..? De ce nu inteleg? De ce nu spui nimic? De ce nu ai spus nimic atunci..? De ce niciodata, si nu pentru totdeauna? De ce ele? De ce nu ai timp? De ce nu am fost acolo cand trebuia sa fiu? De ce alerg cand tu stai pe loc, si de ce nu alergi daca eu ma opresc? De ce toate ele, fara una eu? De ce eu vin si tu pleci? De ce treci fara sa-mi zambesti? De ce te uiti, totusi, cand treci? De ce sa sun? De ce nu raspunzi? De ce nu ti-ai dat seama? De ce nu ai vrut? De ce nu te caut insistent? De ce nu ma crezi? De ce nu te mint? Dar de ce mai simt? De ce toate? De ce acolo? De ce nu aici? De ce fara cuvinte? Spune-mi tu, de ce? De ce inca te caut? De ce am aflat? De ce pare lipsit de sens? De ce atat, sau.. de ce doar atat? De ce seamana unele lucruri ale noastre? Trebuie? Dar de ce oare nu trebuie? De ce nu am fost cand am promis..? De ce cand ploua imi e frig? Dar ce ce mai ploua? De ce, daca nu-mi mai imprumuti hanoracul tau? De ce nu ma gasesti? Dar ce ce nu ma cauti? De ce degeaba? De ce nu ma iei de mana? De ce nu te imbratisez? De ce nu pot, si.. de ce tu poti? De ce imi e dor? De ce ma gandesc? De ce dor de tine? De ce nu astepti? De ce nu te intereseaza? De ce plang? De ce te bucuri doar tu? De ce sa nu fim fericiti? De ce nu fumez? De ce nu pot sa gust din paharul tau? De ce bei cafeaua cu mult zahar si o tona de lapte, ca mine? De ce canti? De ce razi? De ce sa am? De ce sa n-ai? De ce nu s-a terminat? Dar de ce nu se termina inca? De ce exist? De ce te iubesc? De ce tocmai pe tine? De ce nu ai citit ce iti scrisesem? De de ai tacut, si.. de ce taci? Dar de ce vorbesti pentru altii doar? De ce nu ne intalnim intamplator pe strada? De ce merg singura in parc? De ce uneori? De ce alteori, rareori? De ce din ce in ce mai mult? De ce nu ceva, orice? De ce nu oricat, fie si 4minute?
Spune-mi tu de ce sa nu, iti promit ca atunci voi tace si eu.

duminică, 20 iunie 2010

Sunt prezenta.


Si se termina cu bine, atunci cand incepe prost. Da da, sunt momentele cand totul capata rost. Sunt lucruile simple, obisnuite si frumoase, pe care le descopar cand nu-mi planific timpul viitor. Ma plimb cu vantul si Soarele ma tine de mana. Azi, ii face placere..
Am calcat pe timp, am sarit peste ore si ore, zile, saptamani intregi, pana ce am obosit si m-am oprit. Acum merg incet, ca sa nu ma impiedic. Si uite-asa, am ajuns aici cu: un zambet, prieteni, fotografii, jocuri, desene, melodii, sentimente, o cafea, concerte, amintiri placute,piese de teatru, carti, cuvinte, frunze, flori, tot felul de lucruri ciudate..
E placut sa stau intinsa pe iarba, si sa privesc la cer.
E placut sa ma plimb cu barca, si sa ma prinda ploaia in drum spre casa.
E placut cand ajung acasa dimineata, dupa ce am privit rasaritul din balconul altcuiva.
E placut cand dansez de una singura, si rad, si dansez..
E placut cand alerg pe strada.
E placut cand imi mangaie parul.
E placut sa ma dau pe topogan la 5 dimineata.
E placut sa fac ce simt, chiar daca lumea se uita urat la mine.
Ce conteaza?
E tare placut sa adorm zambind! :)

vineri, 14 mai 2010

La mine in Suflet, nu schimb nimic.

Sa nu mai uiti, pentru ca el si a amintit de tine..
Sa nu mai plangi, pentru ca el te a facut sa razi..
Sa nu ti mai fie frig, pentru ca el te a imbratisat..
Sa nu te mai ascunzi, pentru ca el te a incurajat..
Sa nu mai taci, pentru ca el ti a vorbit..
Sa nu mai pleci, pentru ca el a venit..
Sa nu mai cauti, pentru ca el te a gasit..
Sa nu te mai grabesti, pentru ca el a oprit timpul in loc..
Sa nu mai pierzi, pentru ca el te a castigat..
Sa nu mai visezi, pentru ca el a devenit realitatea ta..
Sa dormi linistita, pentru ca el te tine de mana..
Sa zambesti, pentru ca el te priveste fericit..
Sa dansezi, pentru ca el iti arata pasii..
Sa te bucuri de azi, pentu ca el iti deseneaza chipul..
Sa l asculti atenta, pentru ca iti canta atat de frumos..
Sa i spui cuvinte simple, pentru ca il fac sa se simta important..
Sa nu mai astepti, pentru ca e langa tine acum..
Sa l iubesti mult, asa cum el te iubeste, si cum pe mine nu m a iubit..
Ai grija de el, te rog.

duminică, 9 mai 2010

..Rum or Whisky?


Anul asta:
-intr o dimineata am sa merg la gara, iau trenul, ajung la Brasov, beau o cafea si ma intorc. dada!
-am sa mai trec si pe la scoala, totusi.
-in Septembrie, o sa fiu foarte fericita . dada!
-in August, o sa ma uit la tine intr-un album cu poze vechi. doar amintiri..
-o sa cant la tobe mult mult;
-si la chitara, si promit sa continui sa scriu versuri.
-n o sa mai pierd vremea cu prostii, cum am facut o de multe ori pana acum :D
-am sa zambesc mult mult, oricand, oriunde.
-si am sa rad de orice.
-promit ca mai incerc o tunsoare noau, cel mult. da, poate fi vorba si de o tunsoare la 0, dar ce conteaza.. apoi las parul sa creasca, pentru ca

Anul viitor:
-pe 1 mai merg in vama, si trebuie sa port coc:->
-sigur ma inscriu si la cursurile alea de actorie :-?
-poate plec in turneu cu noua mea formatie :D
-nu, nu o sa mai vin acolo ca sa te vad. stai linistit..
-de ziua mea, poate ma intorc la Cluj. adica in Septembrie. daca nu, voi bea singura lapte cu cafea dimineata, pe malul unui lac, intr o barca. sau poate nu chiar singura.
-si o sa zambesc. dada. pentru mine si pentru tine. tu probabil n o sa mai ai timp pentru..
-in Decembrie, ai sa vezi toate astea adunate intr-o fotografie :)
-promit!

joi, 29 aprilie 2010

:)

Ma tot gandeam zilele astea ca poate.. poate chiar ar trebui sa acceptam lucrurile care ni se intampla, sa le acceptam, sa le apreciem asa cum sunt, sa nu mai respingem totul, cautand perfectiunea. Pentru ca, desi poate undeva intr un colt de lume ea exista, noi nu vom coincide cu standardele ei; deci, tot de unde am plecat vom ajunge. Lucrurile simple care ne apar in cale, cele obisnuite, sunt frumoase si ne pot infrumuseta si noua viata.
Uite:
,,Am auzit de un barbat care a ramas holtei toata viata pentru ca o cauta pe femeia perfecta. La varsta de saptezeci de ani, cineva l a intrebat:,,Ai calatorit foarte mult-ai cautat de la New York in Katmandu, din Katmandu la Roma, de la Roma la Londra. Chiar nu ai putut sa gasesti femeia perfecta? Nici macar una?"
Batranul s a intristat profund. A spus:,,Ba da, o data am gasit o. Intr o zi, candva de mult, am dat peste o femeie perfecta."
Curiosul l a intrebat mai departe:,,Si ce s a intamplat? De ce nu te ai casatorit?"
Trist, batranul i a spus: ,,Pentru ce? Ea il cauta pe barbatul perfect." (fragment din ,,Cand iubesti - OSHO")

joi, 15 aprilie 2010

Nu-mi trebuie!



Tu sa taci!
Invata sa vorbesti atunci cand trebuie. Nu stiai ca uneori trebuie sa fii discret? Nu toti oamenii sunt pasionati de prostiile mele. Daca nici macar tu nu esti, de ce imi invadezi lumea cu straini? Egoistule!
In lumea mea e liniste.
Pe fundal se aud melodii vechi de la radio.
In juru-mi, danseaza fericirea. Hainele se-mbraca una pe alta si acopera totul.
Simple momente invadate de ganduri. Amintiri ce-mi apartin rascolesc prin sertare.
Cade totul: '"buf!", se aude dintr o data. Ciudat, ma uit mirata pe jos: te vad pe tine.
Beau un ceai si ma cert cu realitatea!

joi, 8 aprilie 2010

Mi e frig..


Nu e corect, nu e.. nu e.. Nimic nu e . Nimeni nu e aici, langa mine. Doar lacrimile ce abunda peste sufletul meu sfasiat. Am ajuns la staduiul in care nu mai intreb "de ce?", pentru ca simt limita, si chiar daca ar exista un raspuns, nu l as putea duce indiferent de continut. Eu ti am spus tot ce simt, tu nici macar nu te ai deranjat sa ma crezi. Nici macar atat.. Ma asteptam la orice, dar nu la asta. Ocupatia ta de baza e bataia de joc fata de persoane care chiar tin la tine. Cu toate astea, stiu ca tu niciodata n ai sa fii atat de singur cum sunt eu acum. Si nici macar nu mi am batut joc.. Nu e corect, firar! Nu ti pasa deloc..

luni, 5 aprilie 2010

iubire si.. IUBIRE.


Am ajuns la concluzia ca poti iubi doua persoane un acelasi timp, sigur ca poti face asta.. Doar ca, intotdeauna pe una dintre ele simti ca "o iubesti", iar pe cealalta simti ca.. "O IUBESTI"... Si din cauza ca pe a doua "O IUBESTI" nu poti sa "o iubesti" pe prima asa cum ar merita.. Pentru ca lucrurile se prezinta in felul urmator: EL-ul pe care l "iubesti", te "IUBESTE".. pe cand EL-ul pe care tu il "IUBESTI", sa zicem ca.. abia.. te "iubeste".. uneori nici macar atat.
Da, cam asa arata una dintre formele ironiei vietii. Nu e drept, nu e corect, nu e normal, n are sens, dar nu pot face mai mult de atat, mai mult decat sa "te iubesc" si sa "IL IUBESC".
Nu indraznesc sa cer iertare pentru ca nu o merit, din cauza ca fac ceea ce simt: gandesc, vorbesc si actionez cu sufletul..
E o situatie FARA CUVINTE. Cred ca s a stricat ceasul..

luni, 29 martie 2010

Si tot nu iti pasa.. :(

De ce? Ma intrebai de ce am facut asta.. Iti spun imediat: am facut o pentru ca uneori simt nevoia sa vorbesc cu tine, e o nevoie vitala; alteori simt ca mi e dor de tine cu tot sufletul meu, atat cat a mai ramas din el, si nu in ultimul rand, pentru ca de fiecare data te iubeam, te iubesc si te voi iubi. Pentru asta am facut o. N ai aprecia oricum explicatia mea si mi ai face si mai mult rau. As vrea sa pot alege zilele in care sa te vad, si cu siguranta nu s ar numara printre Luni, Marti, Miercuri, Joi, Vineri, Sambata, Duminica. Acum m ai facut sa plang din nou, si nu meritam asta.. nu asa curand. Eu ma dau batuta, jur, nu mai pot.. Sper ca maine sa fie ultima zi in care sunt obligata sa ti suport prezenta. Nu mai pot..
De ce? Spui ca nu stii sa folosesti cuvinte mai frumoase atunci cand imi vorbesti, dar si asa.. ai putea fi uman, macar. UMAN. Sunt sigura ca tu cunosti destul de bine semnificatia acestui cuvant dar.. e simplu si logic comportamentul tau. Indiferent , nepasator. Pentru ca NU ITI PASA si te straduiesti sa ma convingi de asta cu fiecare ocazie posibila. Raule. Pleaca. Vreau sa pleci. Si eu as vrea sa pot pleca de aici. Nu mai vreau sa rezist, nu si de data asta.. :( SUNT O PROASTA.

marți, 23 martie 2010

Cu gandul..

Sunt o Maia nebuna si mi uit sufletul peste tot.
Sunt statiile goale de tramvai si semaforul stricat din colt.
Sunt ceasca maro din care dimineata beai un ceai.
Sunt parfumul tau preferat de migdale si unele visuri ingramadite sub covor.
Sunt zambetul inocent din oglinda si poza uitata complet intr un sertar.
Sunt de atatea ori si de fiecare data cand cotrobai dupa mine prin multime.
Sunt tu si eu in acelasi timp, fara sa stau prea mult pe ganduri.
Sunt un do diez minor lipit de o coarda dezacordata a pianului.
Sunt o lalea alba dintr un buchet mare de frunze.
Sunt toamna cand se coc strugurii si bei must.
Sunt ceasul stricat pe care continui sa l porti cu grija.
Sunt cearceaful galben din lada patului tau si am ramas neimpachetat.
Sunt noaptea si ziua, in toate impostazele pe care le poti imagina.
Sunt o rochie rosie de catifea si atarn pe umeras.
Sunt un concert impresionant de cuvinte tacute, la care te ai grabit intr o seara.
Sunt ziarul pe care ti ai varsat cafeaua si l ai aruncat la gunoi.
Sunt persoana care ti a scris versurile alea..
Sunt toate virgulele de care te impiedici cand citesti.
Sunt perechea de pantofi noi pe care ai vazut o azi la magazin.
Sunt o capsuna mare, acoperita cu frisca si livada de ciresi din spatele casei.
Sunt fractiunea de secunda in care adormi.
Sunt camasa gri pe care ai purtat o sambata si mi a placut.
Sunt o ciocolata cu menta si tigara pe care te ai prefacut ca o aprinzi.
Sunt un desen dintre cele la care lucrezi mereu cand te caut.
Sunt o esarfa verde pe care o poti purta primavara.
Sunt oja rosie de pe unghiile ei si cutia de cadou primita de ziua ta.
Sunt pretutindeni, oriunde, orice, oricand si oricum.
Sunt o Maia fericita asa, dar uneori ma faci sa plang.

duminică, 21 martie 2010

Eu sunt Maia.



Ciocolata calda cu frisca, Soare, noi razand..
Era ieri, iti amintesti? Azi e altfel pentru ca fiecare zi e diferita, desi treci pe langa locuri cunoscute. Doar ca nu ti dai seama. Tu nu simti, tu nu stii, tu nu vrei, de ce?.. Eu stau aici cuminte si te privesc. Sunt doar un copil. Alerg desculta pe strazi, razand din cand in cand la o frunza ce imbratiseaza pamantul sau la albina asezata pe banca din colt.
Eu am rabdare atunci cand trebuie sa astept ceva special pentru ca nu vreau sa treaca pe langa mine doar asa, pur si simplu, intr o plimbare efemera.. Am ganduri, am multe ganduri ce viseaza cu ochii deschisi sub acelasi Soare melancolic al zilelor de primavara.
Cafeaua mea e dulce, a ta e la fel de dulce ca a mea si nici nu stiam ca o preferi asa. Tu te tot uiti la mine si ma faci sa zambesc. Ce ai vazut pe chipul meu? Pentru ca ochii mei cantau melodia ta preferata, ochilor tai.
Tu te joci mereu cu cuvinte si gesturi, tu ma imbratisezi si apoi te ascunzi mai multe zile la rand, doar ca sa desenezi. Tu habar n ai, fraierule! Te grabesti sa pleci si uiti sa lasi o floare sufletului meu nerabdator.
Imi vine sa te trag de parul ala cret si sa te arunc in nisip, in timp ce marea ne ar asculta povestea, amuzata..

vineri, 19 martie 2010

:)

Azi am renuntat. Sunt om simplu oricat de mult am incercat sa ma complic.
Ma iau ca atare si mi fac bagajele. Plec pe strazi cu oameni aparent simpli, obisnuiti frumosi. Oameni cu sufletele in culori, ca si mine. Am alaturi Soarele, cateva poze, sperantele si amintirile. Nu sunt singura si nici n am sa ajung vreodata astfel. N am unde sa fug si sa ma ascund, ce pot face? N am cum sa dispar pentru ca sunt destul de vizibila. Ma resemnez, asta e realitatea.
Am sa ma trezesc intr o zi noua cand va fi primavara cu adevarat si Soarele mi va face cu mana. Atunci am sa mi arunc pe mine o rochie oarecare si apoi am sa plec pe strazi, la intamplare. Nu trebuie sa cant, pot sa ascult in schimb orice melodie.
Vrei sa mi vorbesti sau nu, ok. Nu esti obligat la nimic, faci doar ce simti. Asta voi face si eu. Acum mi e somn, foarte somn si vreau sa respir linistita. La revedere viata artistica, cu imprumut.
Nu mi ramane decat sa astept toamna urmatoare.

duminică, 14 martie 2010

Atat..


Am pierdut notiunea timpului. Am uitat cum sa mai sper la ziua de maine, pentru ca nici nu mai stiu ce zi e azi. Ieri, azi si maine, e doar momentul cand plang din nou. Nu mai vreau sa zambesc pentru ca nu mai pot, pentru ca nu mai stiu cum. Oricum, mereu ma fac de ras in fata ta si niciodata nu ma vezi asa cum sunt. Nu mai am putere, nu mai am chef sa te vad ca apoi sa pleci iar, la fel cum ai venit.
Am pierdut complet notiunea timpului. M am pierdut pe mine si te urasc. Ma vreau inapoi, vreau sa fiu fericita, sa mi amintesc cum e sa zambesc si sa ma bucur de viata. Mi ai omorat sufletul si de data asta imi doresc sa moara si al tau. Au trecut clipele cand spuneam ca simpla ta fericire ma face si pe mine fericita, chiar daca nu ma include. Te urasc pentru ca traiesc un moment in care nimeni nu ma iubeste. In fond, nici n ar mai avea ce..

sâmbătă, 6 martie 2010

Atat: tu.

Ca un copil ai clipit, te ai asezat pe podea si ai asteptat acolo entuziasmat, zambind cu sufletul. Eu te priveam emotionata, in timp ce te rezemai de perete. Ma gandeam ca umarul meu e la fel de aproape, si chiar mai tandru, dar cum puteam sa ti arat asta? Nu stiu sa schimb ceva din ''creatia'' mea. Am pierdut controlul, vei putea sa ma ierti candva si pe mine?
Nici nu inteleg pentru ce am un suflet, nu ii gasesc scopul. Pentru ce, spune mi? Nu merit.
Si de ce? de ce stai acolo nemiscat, cand stiu foarte bine ca ti e frig? A inceput sa ninga si tanjesti disperat dupa o imbratisare..Sau poate imi imaginez eu, inspirata de ceea ce simt. Te ai ridicat sa pleci. Ca un copil, m am asezat pe locul tau si iti plang absenta in tacere. Cand vii, astept sa te apropii si ma uit, cand te indepartezi. Pe mine, pentru ca pe tine nu o sa te uit vreodata. Nu pot si nici nu vreau, nu am cum. Oricum nu totul e posibil asa cum se spune.
E ca si cand pierd ceva cu fiecare secunda in trecere. Raman fara nimic si totusi aleg sa te pastrez asa, pur si simplu pentru ca existi. Doar tu existi, stiai? Nu fi surprins, pentru ca eu ma asteptam la asta si te accept ca atare.
Ma intreb, ai sa vii luni? Marti, miercuri, joi ..sau macar vineri? Daca nu ajungi la timp, eu te voi astepta in continuare sambata, duminica si iar luni..
Stiu ca ai zambit, intr un fel, pentru mine. Ma simteam ca si cand ceilalti nu s ar afla in jurul nostru. Multumesc, altceva nu mai conteaza acum. Ei vor pleca pe rand unul cate unul, si promit ca inchid usa dupa fiecare. Meriti tot, orice, chiar si fara nimic. Se poate sa ma insel cu totul si doar sa ma amagesc, dar nu vreau sa aflu, nu mi spune, nu cred, nu aud, nu vad.
Totusi, ai sa ma gasesti acolo in primul rand, ca de obicei. Daca e aglomerat, vei gasi liber scaunul de langa mine, ca sa te poti feri de multimea enervanta.
Te ascund, te protejez cu gandul, te gasesc cu privirea, te caut cu trupul,te strig plangand, te astept razand, te pastrez sperand, te iubesc mult.

vineri, 26 februarie 2010

Tu. Da, tu! :)



Iti placea sa zambesti cu tot sufletul, stiu, si tu recunosti. Doar ca mai mereu, simti cum nu te poti intoarce la acele vremuri. Se intampla astfel, din cauza ca L ai intalnit si ai insistat sa l cunosti. Dar daca reflectam asupra a tot ceea ce a compus aparitia lui, observam usoare pierderi de sine.
Nu te intoarce, pentru ca ai ramane in trecutul lui, in timp ce el inainteaza. Viata ta e cea care trebuie sa continue, iar in urma sa apuna el. Asa se cuvine.
Ocupi atat primul, cat si restul scaunelor ramase libere, sau ocupate.
Iubeste te pe tine asa cum numai tu stiai sa o faci, te rog sa ti amintesti.
Incanta i cu prezenta ta aparte, pe cei ce tanjesc dupa asta.
Indrazneste sa zambesti din nou si mangaie acele lucruri ce inca mai plang absenta ta, pentru ca o merita din plin.
Bucura te de Soare, de culori, de ploaie, de muzica, de citatele cartilor preferate, de crema de ciocolata, de rasetele OoOite pana n zori alaturi de prieteni, de fotografii, de cuvinte, de detaliile aparent nesemnificative pe care mai nimeni nu le observa.
Bucura te de ceea ce esti, iar cand nu ai somn poti sa ma suni oricand si sa mi povestesti orice.
Ce crezi, stii cine esti? Cineva, oricine, nimeni, altcineva?
Nu. Tu esti '''' nu oricine!! ''''.
Trebuie sa ti mai spun si ca aici nu e sfarsitul, nici macar mijlocul. E abia continuarea unui inceput. Inceputul tau.
Stiu ca vei face mai mult decat atat, pentru ca poti si pentru ca eu am incredere in tine. Ai noroc ca inca mai e timp, pentru ca n ai irosit decat partea lipsita de valoare din el.
Alege, zboara, spera, alearga, simte, canta, viseaza, scrie, dormi, vorbeste, spera, uita, traieste si zambeste din nou!

marți, 9 februarie 2010

M.

Si mi ar placea sa nu te pot pierde niciodata. M ai cunoscut altfel si n as fi putut sa ti spun ca sunt eu asa cum sunt. Mi a fost teama sa nu ma respingi. Te rog, nu o face acum. Vreau sa mi zambesti ca atunci, dintr un simplu impuls ce reusea sa mi faca ziua fericita instantaneu. O parte din sufletul meu s a rupt atunci cand dintr o prostie a mea, nu am mai reusit sa ti atrag atentia. SI aveam atatea sa ti povestesc, si chiar imi doream nespus sa fac asta. Aveam o nevoie vitala de tine aici, si inca mai am. Nu cred ca stii cat de tare doare sa te iubesc de la peste 4000 de metrii altidutine, iar tu sa ma arunci in campie. As vrea sa mai ramai, te rog, fa o. Mai stai, nu ma parasi aici, singura si cu sufletul rupt. Imi vine sa plang atat de tare.. Simt cum o sa mor definitiv in clipa cand vei deschide usa camerei mele.. Nu pleca, nu si de data asta. Ai mai trecut o data pe aici, de ce acum mi te arati atat de strain? M ai tinut in brate, aminteste ti ce ai simtit atunci, pentru ca si eu am simtit, si chiar cred ca a fost ceva reciproc. Ahh, daca stau sa ma gandesc mai bine nici nu stiu cum de am adunat toate astea. Am luat pur si simplu o cutie mare, pe care o tineam in dulap. Era verde, si am aruncat acolo tot ce am putut gasi mai nesemnificativ. Aparent, avea o parte din sufletul tau pe care aveam de gand sa o folosesc pentru a l completa pe al meu, avea un zambet inedit ce mi l ai aruncat grabit, cand ploua, avea privirea ce m a tinut treaza nopti la rand si sperantele carora le ai dat nastere intrand in viata mea intamplator. Ia ma de mana si hai sa dansam. Ar fi ceva spontan si cu sigurantza diferit. Vrei ceva iesit din comun? Nebunesc? Atunci lasa ma sa stau langa tine atunci cand dormi, asa, fara sa fac ceva deosebit, doar am sa te privesc. Am sa ti mangai parul si am sa te sarut pe obraz, dupa ce vei fi adormit deja. Lasa ma sa fiu eu acolo, cand te trezesti si crezi ca ai nevoie de altcineva de fapt. Sa nu te pot pierde niciodata e tot ce mi doresc.

duminică, 7 februarie 2010

Chiar nu poti sa mi spui de ce?



Visul la tine face din sufletul meu un cosmar. Acum. Esti prezent doar ca sa ma faci pe mine absenta. Te iubesti atat de mult incat eu ajung sa ma urasc singura. Fiecare minut ce trece sub zgomotul cuvintelor tale, ma reduce pur si simplu la tacere. Ma ofilesc din greu sub petala ta prea multumita de sine. Si zambesti foarte mult in timp ce pe mine ma zgarie lacrimi. Faci tot ce faci pentru ca poti mai mult, mai mult decat tot ce pot eu sa fac cel mai mult. Maximului tau ii este echivalent minimul meu. Sunt opusul tau, si la propriu si la figurat. Sunt ceea ce tu arunci mereu la gunoi. Ma ignori pentru ca nu ti folosesc la nimic, in timp ce tu esti indispensabil pentru ca ceva al meu sa devina folositor.

Prefer sa nu citesc ziare in mod deosebit. Singur, chipul tau e coperta revistei mele, necumparate inca. Detest momentul in care esti atat de aproape de mine, dar fara sa simti la fel si tu. Imi intru in rol zilnic si asa, reusesc sa i mint pe toti, pentru ca pot sa fac asta si o fac. Pentru tine, cel care stii totul, insa chipul meu iti e parca tot mai strain. Sunt vegetariana de doua luni, si au trecut chiar trei zile de cand alerg pe strazi cu parul meu tuns scurt. Am si niste poze de asera. In timp ce le admir, ma gandesc ca am inceput sa accept o cola cu zahar, din cand in cand. Nu era tocmai ce mi doream, si inca nu este.

''Buna seara'' imi spui. Si daca eu plec acum, ar fi la fel ca atunci cand n am existat deloc pentru tine. Adica, asa cum se intampla si astazi. Nu pot sa simt insa nici sa renuntz sa mai simt, nu pot. Te am uitat uneori, dar prea curand te am reintalnit apoi la poarta sufletului meu; inca o data reusisei sa mi urci scarile. Ma intreb confuza de ce nu te ai impiedicat.. Iti promit ca te iubesc pentru totdeauna, numai lasa ma sa triesc, te implor. Ajuta ma si tu putin, in loc sa coninui sa mi ucizi sufetul. Nu vezi ca daca te privesc, nu reusesc sa te vad nici macar un minut? Si daca in final ma privesti si tu, ma vezi dar nu ti dai seama oricum. De ce nu ma lasi sa nu pot te las sa ma lasi? Tu esti bine, fericit, asa. Iti spun ''buna seara''.

miercuri, 3 februarie 2010

La fel.. de diferit.

M ai obligat sa te uit intr un post de pe un blog al meu, si acum am ajuns sa ma pierd printre aceleasi cuvinte precum amintirea ta. Ne tot regasim impreuna, noi doua. Sunt Maya Pop. Aa, spui ca nu ti aduci aminte.. ceea ce imposibl si tu stii ca am dreptate. Mereu. Acum ma impratisezi, dar intr un alt acum destul de apropiat, n ai nici macar curajul sa ti ridici privirea in fata mea. Nu. Sunt doar prostii, si atat. Tie nu ti pasa ca as putea suferi daca imi acozi atentie. Recunoaste ca de fapt, atentia unei priviri ale mele aruncate langa tine, te da peste cap. Sper sa ma cauti intr o zi. Maine, peste doua zile sau poate mai multe. Aici te astept, cu aceeasi intensitate iubindu te. Mai matur, ce i drept, pentru ca unii oameni nu inceteaza sa evolueze. Te provoc sa indraznesti sa ma cauti, si promit ca vei fi uimit sa ma revezi astfel. Zambesc. Si ce daca e 6 dimineata? Eu ma plimb linistita pe Lipscani, vroiam sa vad rasaritul. E inca noapte si sunt singura, dar tu ma tii de mana. E foarte usor sa ma observi, chiar si fara sa aprinzi lumina. Port o geanta maro, iar parul nu mi sta perfect, in timp ce eu imi imaginez contrariul. Parca astazi am ajuns acasa prea repede, iar afara inca e frig. In zile ca astea, cand nu ma recunosti, nu te abtii sa ma saluti si ma atingi cu privirile, pana ce dispar. Tot Maya sunt si mi a parut bine de cunostinta. Stiu ca deja stiai, doar tu stii totul. Uneori visez. Sunt nebuna. Multumesc pentru acel bilet de tramvai, iti place. Oricand mai putem sa bem o cafea. Tu cumperi tigarile, iar eu incerc sa intiparesc momentul pe o rama veche de fotografii. Apoi, poti sa mi imprumuti din nou hanoracul tau si am sa plec, aparent pentru totdeauna.

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Pentru tine si pentru ce nu mai sunt eu, cand tu lipsesti..

Pentru ca nu trece secunda din minut pe ora, nici zi din saptamana pe luna in care sa nu fi Tu acolo, prezent in fiecare gand ce mi trece prin minte.. Pentru ca singurul Tu ai fost acolo cand aveam cea mai mare nevoie de asta, desi nu banuiai si nici nu am indraznit sa ti spun.. Pentru ca astept trista sa treaca fiecare zi ramasa pana sa te revad.. Pentru ca mereu cand mi se intampla un lucru bun, din reflex, scot telefonul ca sa te sun si sa ti povestesc, dar apoi imi amintesc ca tu nu stii nimic si poate m ai considera deplasata.. Pentru ca azi, cand vedeam ca te simti rau mi ai fi placut sa am curajul de te intreba ce s a intamplat.. Pentru ca mereu cand ne intalnim sunt prea multi oameni in jurul nostru, si nu ti pot adresa cuvintele tie.. Pentru ca ai aparut in viata mea asa, pur si simplu, vara trecuta, si nici nu ma gandeam ca ai sa mi transmiti ceva mai mult decat enervare acuta.. Pentru ca ieri am trecut pe strada unde m ai imbratisat pentru prima data fiindca plangeam, si am simtit nevoia de a fi Tu acolo din nou, ca sa ma tii de mana.. Pentru ca tot mai des iti aud numele si tresar.. Pentru ca am mintit cand am spus ca sunt cu un El, ce nici macar nu exista, eu l am inventat ca sa pacalesc aparentele.. Pentru ca mi ar placea uneori sa pot sa ti trimit un mesaj ca sa aflu ce mai faci.. Pentru ca atunci cand lipsesti, sunt nelinistita, imi vine sa plang si vreau sa nu mai stau nici eu acolo.. Pentru ca atunci cand ajung intr un loc si esti prezent, un zambet tamp mi se intipareste automat pe fata.. Pentru ca odata am spus ''te iubesc'' unei persoane care nu a meritat.. Pentru ca stiu cum viata mea s a oprit aici, acum, fara tine.. Pentru ca daca maine merg undeva, vreau sa vii neaparat si tu.. Pentru ca atunci cand va fi ziua ta, as vrea sa ti daruiesc o imbratisare.. Pentru ca nu mi ceri mie ajutorul, cand ai nevoie de el.. Pentru ca nu mai reusesti sa ma privesti doar pe mine cum o faceai candva, din cauza ca speriata de atatea, m am uitat urat la tine.. Pentru ca sunt disperata asteptand sa mi dai un semn, oricare, dar stiind ca nu ai face asta.. Pentru ca ma uit deseori la pozele tale si nu ai crede asta.. Pentru ca imi doresc foarte mult sa ma vezi pe mine,asa cum sunt.. Pentru ca daca e seara si mi se face frig, mi ar placea sa ma incalzeasca haina ta .. Pentru ca tot ceea ce fac se pare ca poarta amprenta ta.. Pentru toate astea si pentru ca te iubesc mult, mai mult decat iubesc orice altceva.. Pentru toate astea, regret ca n am avut curajul sa ti spun tot ce simt pentru tine.. Acum pare deja tarziu, iar gandul ca n o sa afli asta vreodata ma omoara putin cate putin, pe zi ce trece.

marți, 26 ianuarie 2010

[UNISEX]. Eu? Ba as zice ca Tu, mai degraba. Oricum, acum ai suficient timp cat sa te mai gandesti inca o data.

Nu, sigur ca n am sa regret niciodata deciziile luate. Au fost alegerea mea, indiferent daca urmarile aveau sa fie favorabile sau nu. Ce spui, ca sunt rea? Numeste ma si asa, daca vrei. Nu mi pasa. Chiar deloc. Ce esti tu pentru mine? Nimic reprezentativ. M am inselat avand incredere in tine, dar din greseli invat pana la urma. Nici acum n am sa regret, orice ar fi. Nu dau inapoi. Refuz sa ma intorc din drum, acum si mereu. Vrei sa ma umilesti? Fa o. N am sa te impiedic. Am sa ascult aparent calma, fiecare cuvant al tau. Am sa suport atenta fiecare privire pe care mi o arunci, fara sa mai tresar vreun pic.. Crezi ca are vreo importanta? Afla ca a venit si randul tau sa te inseli. Astazi,vorbele tale nu mi mai trezesc nici minimul interesului. Arunca in mine cu ce vrei, eu in schimb iti promit ca o sa lupt cat pot, numai sa nu ajung vreodata sa ma privesc cu ochii tai. Evident ca tin la mine. In fond, nu vad de ce n as face o. Credeai ca sunt slaba, ca insemn prea putin ca sa ma pot apara si singura? Uite, spuneam ca nu mai tresar in fata da, dar prin asta chiar ma faci sa rad.Deci, nu pot sa ma abtin, sper sa ma intelegi. Esti patetic. Ii iei apararea? Perfect, din partea mea n ai decat sa faci ce vrei. Oricum, nu sunteti departe unul de celalalt. Crezi ca in tot timpul asta, am jucat teatru? Vai, in asemenea conditii nu mi as permite sa te dezamagesc. Totusi, se pare ca mi a mai ramas o usoara urma de umanitate. Cand mi se pune o eticheta, dau tot ce am mai bun ca sa o satisfac intocmai. Asta pentru ca mi s a tot spus ca e bine sa mi pese doar de propria persoana, si ca trebuie sa i ajut si pe ceilalti. Asa, cu ce pot. Nu vreau sa cunosc decat drumurile cu sens unic. Astfel, am certitudinea ca din sensul opus nu va aparea ''ceva'' ce ar putea sa mi intrerupa mersul. Crezi, poate, ca sunt suparata, trista? Sau macar stresata? Mai mult,chiar poti sa ti imaginezi ca as fi cumva singura? Ahh. Posibil. Orice e posibil tinand cont de creativitatea de care ai dat dovada pe parcurs.Dar ce conteaza.. Vad ca ai inceput sa te inseli mai mult decat am facut o eu in trecut. Felicita ma, asa de final. Nu am o lacrima, nici chiar una. Mi e mila. Mi e mila de tine, dar iti spun "la revedere". Acum, apartii de el. De acel trecut.

miercuri, 20 ianuarie 2010

Sper sa bata vantul....


Ma simt sau nu. Privind in soare, ma regasesc in lumina protectoare a ochilor tai.
Uneori, zambesc din plin. Atunci ma simt, cand te privesc.Atat. De fiecare daca cand pleci, inca ramai aici. Si in acele momente ma simt, pastrandu te in niste umbre sterse de timp.Ma simt, cand corpul tau se apropie de al meu,prea indiferent, in nestire, vesnic cu privirea infipta greu in pamant.
Doar imi imaginez ca te alung din mine, mereu cand afirm prefacut ca te urasc. Atunci este cand nu simt. Pentru ca stii tu, cu toate astea, nu pot sa te urasc.
Cand te parasesc e o iluzie. Te ridic apoi din nou, pana atingi inconstient si absurd, dorul. Dorul de tine. Dorul meu de tine.
Un tablou lipsit de valoare, imbratisand obosit franturi din ceea ce arunci la intamplare. Imaginea mea reflectata in fata ta, asa este. Vreau sa nu vad deloc atunci cand ma mai uit spre tine. Sa nu vad nimic si, din intuneric sa se strecoare o raza calda, necesara.
Dar.. indepartandu ma din ce in ce mai mult de tine, niciodata nu te am simtit mai aproape de mine, ca acum.
Totul este un amalgam din noi, cu mine si cu mai mult Tu.
Vreau sa am o tigara parfumata, in lumina semiobscura a unei camere , nici mica nici mare. Vreau s o aprind si sa o las sa arda pana se stinge lent, singura. Si privind printre fum la fotografia cu tine, sa ti simt atingerea mainii calde pe umarul meu gol. Stiu ca inca vei continua sa ma iei prin surprindere. Niciodata cand vreau eu, uneori cand vrei tu dar prea putin. Eu sunt Tu.Eu cred ca daca ai putea sa te privesti in oglinda sufletului meu, te ai simti si tu Tu, asa cum ma simt eu. Si din eu separat si un tu la fel, n ar mai putea ramane prea mult eu fara tine, si tu te ai avea, impreuna cu mine.
Scuza ma, in seara asta ma prezint usor zapacita in fata parfumului tau obisnuit.
Ah! Mi am amintit ce vroiam sa te intreb: din intamplare, nu ai cumva sa mi daruiesti, o tigara..?

miercuri, 13 ianuarie 2010

nu..

Cateva cuvinte, gesturi si atat.
Multe mi ai mai spus, toate s au pierdut..
S au uitat prea greu, risipite n vant.
Atunci ca si acum, am cerut prea mult?

Dintr un colt ascuns, zambind te priveam.
Cand simteam ca i frig, parca te chemam
Si ascultam tacut, in suflet tremuram.
Cand tu veneai sau nu, eu tot te iubeam.

joi, 7 ianuarie 2010

Detalii moarte.

Timpul trece atat de repede uneori, incat decembrie a surprins o placut impresionata. ''Acum e iarna, are sa ninga , iar totul sa devina mai frumos'', se gandea Sophi, naiva din obisnuinta.
E o noua zi. Cu zambetul pe buze, isi cere scuze din nou, vietii.
‘’Nu, nu vroiam sa mor de fapt..vroiam doar..ca tu sa fii acolo si sa ma imbratisezi. SI chiar vreau sa traiesc, stiu cum si ce sa fac ; am nevoie numai de putin ajutor, atat.’’ Astfel se trezea in fiecare noapte dupa ora 2.00 si visa disperata in timp ce si cauta singura cuvinte potrivite pentru un nou cantec. Ritmul era asemanator, dar niciodata la fel. Avea magia de a crea frumos. Acorduri, randuri parca tocmai rupte din adancul sufletului.. Locul ei nu era deloc aici, si simtea mai mereu cum se sufoca , neputincioasa.. Incerca sa isi petreaca majoritatea timpului intr o lume artistica usor irela, careia ii apartinea de fapt, dar ii pare dificil printre toti oamenii cei normali care o inconjoara mai mult decat ceilaltzi ce i seamana. Poate e o conceptie gresita, dar acolo ii era locul. Cu sigurantza lumea asta exista undeva, intr un colt de pamant si trebuie sa ajunga acolo cat mai repede posibil. Gandurile predominate de sentimentele cele mai sincere, erau destinate sufletului tuturor. Insotite de muzica potrivita si de un minim imbold, puteau implini destinul ce astepta nerabdator si deja exasperat sa iasa la suprafata, sa pluteasca pur si simplu deasupra lumii. Exista mai multe moduri in care Sophi traduce o posibila fericire, dar atunci cand compune, indiferent de natura compozitiei e mai vie ca oricand , avand putere sa spere pentru viitor o realizare in acest sens. Totul poate fi salvat si ar fi pacat sa se piarda asa, doar asa.
4.00; noaptea isi evapora extazul, zorii zilei usor adormiti se incurajeaza sa alunge luna timida, ce inca mai poposeste acolo, tacuta, pe o margine din cer. Se ridica greoaie si isi indreapta mecanic trupul, spre asternuturile nederanjate inca de parfumul ei pregnant. In timp ce isi sprijina delicat capul pe cele doua perne aruncate oricum, genele dese ii mangaie privirea, in timp ce pleoapele mari ii ascund cafeniul ochilor. O splendida imagine de tablou, fotografia perfecta. Asta a fost un fragment de noapte fugitiv, rapit peretilor reci ai camerei. E liniste. Sophi se rataceste multumita printre visuri si vise, pentru ca acum totul devine perfect, iar timpul trece mult prea repede pentru a fi risipit de soapte zomotoase si inutile.

marți, 5 ianuarie 2010

Verde.


Dimineata, parea o zi obisnuita de iarna. Doar mai tarziu mi am dat seama ce pastra atat de special: o secunda in minus si acum m as fi odihnit pe marginea strazii, calcata de o masina. De ce? Pur si simplu pentru ca am uitat ca pe drumurile populate de masini pot intalni intr adevar, masini. Da..mereu uit cate ceva, precum fiecare dintre noi, dealtfel. Uit daca atunci cand am plecat de acasa am incuiat usa sau nu, uit data la care imi expira abonamentul ratb si la ce ora trebuie sa ajung intr un anumit loc, uit nume, cuvinte..
Uneori uit toate astea, la care se mai pot adauga altele nenumarate. Deseori m am uitat chiar si pe mine, mi se intampla oricand sa o fac. Enigma se regaseste in faptul ca niciodata n am putut, pentru ca nu pot si nici n am sa pot, sa uit de tine. Am vrut sa te uit, chiar am vrut, insa si acum iti amintesti de mine si nu m ai lasat, ca de ficare data.
Nu inteleg in schimb, de ce nu m ai impiedicat sa renunt la tine..
Au fost mult prea dese momentele in care am visat probabil ca mor, dar pusa in fata faptului m am speriat si am fugit din nou in viata. Stiu ca tot ce se intampla contribuie la ceea ce trebuie sa devin in final. Sper numai sa pot sa inteleg asta odata pentru totdeauna.