Sting - Until.

In noaptea asta m-ai imbratisat printr-o simpla melodie.. Am dor nebun de foc de tabara, in mijlocul nisipului, asezata pe jos langa sezlong. Sa fie noapte, o Toamna de Septembrie in care nu ploua, doar sa bata vantul si pe fundal sa danseze cuvintele de atunci, tot aceleasi, poate doar putin schimbate de trecerea timpului.. Picior peste picior, al meu peste al tau.. iar mainile-ti scapa cu putere peste trupul meu mic. Degetele-ti dorm ascunse-n parul meu rosu aprins, ochii'ti asculta cu atentie la zambetul meu multumit.. Inca un dor nebun de toate astea, un dor nebun pentru tine si jumatate din dorul asta nebun pentru mine, la fel cum imparteam o ceasca medie cu vin fiert, in bataia fericita a vantului.. De la tine. Mi-am lipit inima de a ta.


Tu ti-ai aprins tigara din nou si te plimbi pe strada de dimineata pana seara. Te grabesti sa bei o cafea singur pentru ca a inceput sa ploua. Sa ploua, sa ploua tare in timp ce eu astept nerabdatoare la semafor culoarea verde. Sa-mi fi uitat umbrela acasa de data asta, ca sa nu am motiv sa-ti refuz ajutorul? Sa treci pe langa mine si sa ma recunosti doar dupa parfum, te-ai opri ca sa ma tii strans de mana? Cantam tare si oamenii aplauda. Am imbatranit oare, de cand nu ne-am mai uitat la ceas?
Tu, atat mi-e dor sa te privesc!

Bate Vantul, se bucura, azi e fericit!

In vizita.

Salata de fructe.

21 Septembrie. Gust din tigara pentru prima data, savurez in graba gustul amarui de fum si-mi ascund parul valvoi printre bratele tale puternice.. Impartim un singur scaun si sorbim din aceeasi ceasca, ceaiul parfumat.. aroma de lamaie cruda cu coaja de portocala, e preferatul nostru. Tacere deplina, in seara asta nu dam doi bani pe cuvinte. In jurul nostru, o lumina pe jumatate stinsa inabusita de glasul agitat al sufletelor. Parca n-am vrea sa evadam asa curand, nu si de data asta. Semi-adormita pe umarul tau cald, as lasa sa treaca o vesnicie pana sa-ti dau drumul la mana. Imi place mult melodia care se aude in surdina! Ce spui, vrei sa dansam imbratisati in gand? Parchetul vechi, peretele multicolor deja cojit pe la colturi, stratul prea gros de praf ce acopera pianul si zatul cafelei varsate acum mult timp pe claviatura.. in imaginatia mea, toate tremura sub pasul nostru fericit, iar materialul rochiei mele sfasiata de vise iti dezvaluie totul.
Cand? Anul trecut, tot Toamna era pe-atunci..

Nothing really ends..

Sunt suparata pe tine dar da, o sa- mi treaca, o sa raman singura, eu cu mine intr-o lume ciudata.. uneori o sa fiu privita, alteori nici atat.. o sa schimb cuvinte cu gandul, si sentimentele-mi vor fi adormit deja cu greu mai putand fi trezite, intr-un fel sau altul! Oarecum regret ca eu sunt asa cum sunt, dar sunt si parti care am bucura si ma fac sa zambesc, desi din punctul lor de vedere toate astea par aiurea, deplasate cu mult de normalitatea des intalnita.. Pana la urma, incercam doar sa-mi apar Sufletul si acele momente unice pe care le pot atinge o singura data in viata.. Dar, cine esti tu sa ma certi crezand ca ai dreptate? Cine sunt eu ca sa ma judec si ca sa ma pedepsesc refuzandu-mi micile placeri in favoarea lucrurilor la care oricum nu pot lua parte cu totul? Cine e el ca sa fie iubit atat de mult de mine? O imensa iubire tacuta pentru spiritul meu vs. fericirea trupeasca pentru tine.. Refuz total convertirea mea la superficiala lor lume..