Pentru tine si pentru ce nu mai sunt eu, cand tu lipsesti..

Pentru ca nu trece secunda din minut pe ora, nici zi din saptamana pe luna in care sa nu fi Tu acolo, prezent in fiecare gand ce mi trece prin minte.. Pentru ca singurul Tu ai fost acolo cand aveam cea mai mare nevoie de asta, desi nu banuiai si nici nu am indraznit sa ti spun.. Pentru ca astept trista sa treaca fiecare zi ramasa pana sa te revad.. Pentru ca mereu cand mi se intampla un lucru bun, din reflex, scot telefonul ca sa te sun si sa ti povestesc, dar apoi imi amintesc ca tu nu stii nimic si poate m ai considera deplasata.. Pentru ca azi, cand vedeam ca te simti rau mi ai fi placut sa am curajul de te intreba ce s a intamplat.. Pentru ca mereu cand ne intalnim sunt prea multi oameni in jurul nostru, si nu ti pot adresa cuvintele tie.. Pentru ca ai aparut in viata mea asa, pur si simplu, vara trecuta, si nici nu ma gandeam ca ai sa mi transmiti ceva mai mult decat enervare acuta.. Pentru ca ieri am trecut pe strada unde m ai imbratisat pentru prima data fiindca plangeam, si am simtit nevoia de a fi Tu acolo din nou, ca sa ma tii de mana.. Pentru ca tot mai des iti aud numele si tresar.. Pentru ca am mintit cand am spus ca sunt cu un El, ce nici macar nu exista, eu l am inventat ca sa pacalesc aparentele.. Pentru ca mi ar placea uneori sa pot sa ti trimit un mesaj ca sa aflu ce mai faci.. Pentru ca atunci cand lipsesti, sunt nelinistita, imi vine sa plang si vreau sa nu mai stau nici eu acolo.. Pentru ca atunci cand ajung intr un loc si esti prezent, un zambet tamp mi se intipareste automat pe fata.. Pentru ca odata am spus ''te iubesc'' unei persoane care nu a meritat.. Pentru ca stiu cum viata mea s a oprit aici, acum, fara tine.. Pentru ca daca maine merg undeva, vreau sa vii neaparat si tu.. Pentru ca atunci cand va fi ziua ta, as vrea sa ti daruiesc o imbratisare.. Pentru ca nu mi ceri mie ajutorul, cand ai nevoie de el.. Pentru ca nu mai reusesti sa ma privesti doar pe mine cum o faceai candva, din cauza ca speriata de atatea, m am uitat urat la tine.. Pentru ca sunt disperata asteptand sa mi dai un semn, oricare, dar stiind ca nu ai face asta.. Pentru ca ma uit deseori la pozele tale si nu ai crede asta.. Pentru ca imi doresc foarte mult sa ma vezi pe mine,asa cum sunt.. Pentru ca daca e seara si mi se face frig, mi ar placea sa ma incalzeasca haina ta .. Pentru ca tot ceea ce fac se pare ca poarta amprenta ta.. Pentru toate astea si pentru ca te iubesc mult, mai mult decat iubesc orice altceva.. Pentru toate astea, regret ca n am avut curajul sa ti spun tot ce simt pentru tine.. Acum pare deja tarziu, iar gandul ca n o sa afli asta vreodata ma omoara putin cate putin, pe zi ce trece.

[UNISEX]. Eu? Ba as zice ca Tu, mai degraba. Oricum, acum ai suficient timp cat sa te mai gandesti inca o data.

Nu, sigur ca n am sa regret niciodata deciziile luate. Au fost alegerea mea, indiferent daca urmarile aveau sa fie favorabile sau nu. Ce spui, ca sunt rea? Numeste ma si asa, daca vrei. Nu mi pasa. Chiar deloc. Ce esti tu pentru mine? Nimic reprezentativ. M am inselat avand incredere in tine, dar din greseli invat pana la urma. Nici acum n am sa regret, orice ar fi. Nu dau inapoi. Refuz sa ma intorc din drum, acum si mereu. Vrei sa ma umilesti? Fa o. N am sa te impiedic. Am sa ascult aparent calma, fiecare cuvant al tau. Am sa suport atenta fiecare privire pe care mi o arunci, fara sa mai tresar vreun pic.. Crezi ca are vreo importanta? Afla ca a venit si randul tau sa te inseli. Astazi,vorbele tale nu mi mai trezesc nici minimul interesului. Arunca in mine cu ce vrei, eu in schimb iti promit ca o sa lupt cat pot, numai sa nu ajung vreodata sa ma privesc cu ochii tai. Evident ca tin la mine. In fond, nu vad de ce n as face o. Credeai ca sunt slaba, ca insemn prea putin ca sa ma pot apara si singura? Uite, spuneam ca nu mai tresar in fata da, dar prin asta chiar ma faci sa rad.Deci, nu pot sa ma abtin, sper sa ma intelegi. Esti patetic. Ii iei apararea? Perfect, din partea mea n ai decat sa faci ce vrei. Oricum, nu sunteti departe unul de celalalt. Crezi ca in tot timpul asta, am jucat teatru? Vai, in asemenea conditii nu mi as permite sa te dezamagesc. Totusi, se pare ca mi a mai ramas o usoara urma de umanitate. Cand mi se pune o eticheta, dau tot ce am mai bun ca sa o satisfac intocmai. Asta pentru ca mi s a tot spus ca e bine sa mi pese doar de propria persoana, si ca trebuie sa i ajut si pe ceilalti. Asa, cu ce pot. Nu vreau sa cunosc decat drumurile cu sens unic. Astfel, am certitudinea ca din sensul opus nu va aparea ''ceva'' ce ar putea sa mi intrerupa mersul. Crezi, poate, ca sunt suparata, trista? Sau macar stresata? Mai mult,chiar poti sa ti imaginezi ca as fi cumva singura? Ahh. Posibil. Orice e posibil tinand cont de creativitatea de care ai dat dovada pe parcurs.Dar ce conteaza.. Vad ca ai inceput sa te inseli mai mult decat am facut o eu in trecut. Felicita ma, asa de final. Nu am o lacrima, nici chiar una. Mi e mila. Mi e mila de tine, dar iti spun "la revedere". Acum, apartii de el. De acel trecut.

Sper sa bata vantul....

Ma simt sau nu. Privind in soare, ma regasesc in lumina protectoare a ochilor tai.
Uneori, zambesc din plin. Atunci ma simt, cand te privesc.Atat. De fiecare daca cand pleci, inca ramai aici. Si in acele momente ma simt, pastrandu te in niste umbre sterse de timp.Ma simt, cand corpul tau se apropie de al meu,prea indiferent, in nestire, vesnic cu privirea infipta greu in pamant.
Doar imi imaginez ca te alung din mine, mereu cand afirm prefacut ca te urasc. Atunci este cand nu simt. Pentru ca stii tu, cu toate astea, nu pot sa te urasc.
Cand te parasesc e o iluzie. Te ridic apoi din nou, pana atingi inconstient si absurd, dorul. Dorul de tine. Dorul meu de tine.
Un tablou lipsit de valoare, imbratisand obosit franturi din ceea ce arunci la intamplare. Imaginea mea reflectata in fata ta, asa este. Vreau sa nu vad deloc atunci cand ma mai uit spre tine. Sa nu vad nimic si, din intuneric sa se strecoare o raza calda, necesara.
Dar.. indepartandu ma din ce in ce mai mult de tine, niciodata nu te am simtit mai aproape de mine, ca acum.
Totul este un amalgam din noi, cu mine si cu mai mult Tu.
Vreau sa am o tigara parfumata, in lumina semiobscura a unei camere , nici mica nici mare. Vreau s o aprind si sa o las sa arda pana se stinge lent, singura. Si privind printre fum la fotografia cu tine, sa ti simt atingerea mainii calde pe umarul meu gol. Stiu ca inca vei continua sa ma iei prin surprindere. Niciodata cand vreau eu, uneori cand vrei tu dar prea putin. Eu sunt Tu.Eu cred ca daca ai putea sa te privesti in oglinda sufletului meu, te ai simti si tu Tu, asa cum ma simt eu. Si din eu separat si un tu la fel, n ar mai putea ramane prea mult eu fara tine, si tu te ai avea, impreuna cu mine.
Scuza ma, in seara asta ma prezint usor zapacita in fata parfumului tau obisnuit.
Ah! Mi am amintit ce vroiam sa te intreb: din intamplare, nu ai cumva sa mi daruiesti, o tigara..?

nu..

Cateva cuvinte, gesturi si atat.
Multe mi ai mai spus, toate s au pierdut..
S au uitat prea greu, risipite n vant.
Atunci ca si acum, am cerut prea mult?

Dintr un colt ascuns, zambind te priveam.
Cand simteam ca i frig, parca te chemam
Si ascultam tacut, in suflet tremuram.
Cand tu veneai sau nu, eu tot te iubeam.

Detalii moarte.

Timpul trece atat de repede uneori, incat decembrie a surprins o placut impresionata. ''Acum e iarna, are sa ninga , iar totul sa devina mai frumos'', se gandea Sophi, naiva din obisnuinta.
E o noua zi. Cu zambetul pe buze, isi cere scuze din nou, vietii.
‘’Nu, nu vroiam sa mor de fapt..vroiam doar..ca tu sa fii acolo si sa ma imbratisezi. SI chiar vreau sa traiesc, stiu cum si ce sa fac ; am nevoie numai de putin ajutor, atat.’’ Astfel se trezea in fiecare noapte dupa ora 2.00 si visa disperata in timp ce si cauta singura cuvinte potrivite pentru un nou cantec. Ritmul era asemanator, dar niciodata la fel. Avea magia de a crea frumos. Acorduri, randuri parca tocmai rupte din adancul sufletului.. Locul ei nu era deloc aici, si simtea mai mereu cum se sufoca , neputincioasa.. Incerca sa isi petreaca majoritatea timpului intr o lume artistica usor irela, careia ii apartinea de fapt, dar ii pare dificil printre toti oamenii cei normali care o inconjoara mai mult decat ceilaltzi ce i seamana. Poate e o conceptie gresita, dar acolo ii era locul. Cu sigurantza lumea asta exista undeva, intr un colt de pamant si trebuie sa ajunga acolo cat mai repede posibil. Gandurile predominate de sentimentele cele mai sincere, erau destinate sufletului tuturor. Insotite de muzica potrivita si de un minim imbold, puteau implini destinul ce astepta nerabdator si deja exasperat sa iasa la suprafata, sa pluteasca pur si simplu deasupra lumii. Exista mai multe moduri in care Sophi traduce o posibila fericire, dar atunci cand compune, indiferent de natura compozitiei e mai vie ca oricand , avand putere sa spere pentru viitor o realizare in acest sens. Totul poate fi salvat si ar fi pacat sa se piarda asa, doar asa.
4.00; noaptea isi evapora extazul, zorii zilei usor adormiti se incurajeaza sa alunge luna timida, ce inca mai poposeste acolo, tacuta, pe o margine din cer. Se ridica greoaie si isi indreapta mecanic trupul, spre asternuturile nederanjate inca de parfumul ei pregnant. In timp ce isi sprijina delicat capul pe cele doua perne aruncate oricum, genele dese ii mangaie privirea, in timp ce pleoapele mari ii ascund cafeniul ochilor. O splendida imagine de tablou, fotografia perfecta. Asta a fost un fragment de noapte fugitiv, rapit peretilor reci ai camerei. E liniste. Sophi se rataceste multumita printre visuri si vise, pentru ca acum totul devine perfect, iar timpul trece mult prea repede pentru a fi risipit de soapte zomotoase si inutile.

Verde.

Dimineata, parea o zi obisnuita de iarna. Doar mai tarziu mi am dat seama ce pastra atat de special: o secunda in minus si acum m as fi odihnit pe marginea strazii, calcata de o masina. De ce? Pur si simplu pentru ca am uitat ca pe drumurile populate de masini pot intalni intr adevar, masini. Da..mereu uit cate ceva, precum fiecare dintre noi, dealtfel. Uit daca atunci cand am plecat de acasa am incuiat usa sau nu, uit data la care imi expira abonamentul ratb si la ce ora trebuie sa ajung intr un anumit loc, uit nume, cuvinte..
Uneori uit toate astea, la care se mai pot adauga altele nenumarate. Deseori m am uitat chiar si pe mine, mi se intampla oricand sa o fac. Enigma se regaseste in faptul ca niciodata n am putut, pentru ca nu pot si nici n am sa pot, sa uit de tine. Am vrut sa te uit, chiar am vrut, insa si acum iti amintesti de mine si nu m ai lasat, ca de ficare data.
Nu inteleg in schimb, de ce nu m ai impiedicat sa renunt la tine..
Au fost mult prea dese momentele in care am visat probabil ca mor, dar pusa in fata faptului m am speriat si am fugit din nou in viata. Stiu ca tot ce se intampla contribuie la ceea ce trebuie sa devin in final. Sper numai sa pot sa inteleg asta odata pentru totdeauna.