Poate acum, sau poate la anul.

Ca sa nu uiti drumul de intoarcere, ai scos din buzunar nenumarate amintiri si le-ai asezat, rand pe rand, pe umerii mei mici. Astfel, aveam sa invat si eu sa-mi amintesc.
Cum anii treceau grabiti peste noi, ne-am urcat in tren si am accelerat. Am vrut sa coboram de atatea ori, in atatea statii.. Dar ne urcam inapoi de fiecare data, pentru ca statia ''Curcubeul'' inca nu-si colora numele pe harta. Desigur, mai intai ar fi trebuit sa ploua, nu?
De tot atatea ori, Septembrie trecea si un Craciun fara frunze adormea-n fotografiile cu oameni. Mosule drag, adu-mi o Toamna-ntr-un covor de frunze anul asta. Trebuie neaparat sa ploua, ca sa invatam cum sa dansam in Soare..
Te tin minte si acum. Cum as putea sa uit locul unde mi-am ascuns sufletul?
Sunt o valiza cu tot ce ai nevoie in calatoria vietii tale, pentru ca n-ai incetat niciodata sa ma cauti.
Tu chiar poti spune ca te-ai plimbat peste tot, dragule!

Despre anotimpurile noastre toate..

Te stiu pentru ca te imbratisez cu sufletul si simt cand tremuri sau cand zambesti, cand plangi sau razi, cand ma asculti si cand crezi ca vorbesc aiurea, precum si cand te uiti la mine cu coada ochiului inchis. Simt cand te trezesti, fie dimineata, fie seara sau o alta ora. Simt cand imi canti numele cu privirea si cand ma parasesti nevoit de schimbarea anotimpului. Dar la fiecare final ma imbratisezi si tu, tot cu sufletul, cu gandul sau cu visul tau abstract. Si eu visez, uneori, tot timpul. Simt cum si tu ma simti. Nu-ti dai seama ca nu poti evita inevitabilul, dragul meu drag? Te stiu deja. Te stiu si nu de azi, de ieri.

P.S: Daca pasim pe aer n-avem cum sa gresim drumul, pentru ca nu exista adresa. Cauta-ma-n nori, caci habar n-am unde ma aflu. Nu stiu strada, nu stiu numar, nu vad niciun bloc si se pare ca aici interfonul nu a fost inventat. Fotografiile imi par ca se misca, ce mult seamana cu oamenii reali. Sunt putin mai transparente. Doar atat..Am murit eu sau deja te-ai dezbracat de cuvinte? Dezbraca-ma, caci sunt nebuna dupa noi.

Se imbraca Sufletu-mi, cu tine.

Ieri te-am iubit mai mult ca niciodata. Ieri, pentru ca m-ai facut sa plang de fericire. Mi-ai cantat sufletul cu zambetul pe buze, in fata a zeci de oameni. De emotie, rochia-mi tremura in matasea ei de culoarea cafelei. In locul tau, fumul de tigara-mi imbratisa puternic talia, iar cu tu dor mi-ai ciufulit parul, sarutandu-l. Te-am povestit acolo cu cele mai frumoase sentimente ale mele. Pentru tine, totul.Te-am privind privindu-ma curios, pentru a nu stiu cata oara, si am asteptam. Te-am asteptat si te astept.. !

The sea is just a wetter version of the sky.. !

Dragul meu drag... Mi-a fugit sufletul de acasa, asa ca m-am indesat intr-o valiza si am plecat dupa el. Am decolat cu zambetul pe buze, dar sa stii ca nu te-am uitat. Te port mereu in buzunar, alaturi de nelipsita ceasca cu buline rosii si mica mea cutie de nes. La revedere eu sper. Am aterizat intr-un oras necunoscut, dar tu ai ramas fotografia mea preferata.. :)

Sol.

Nu mai sunt roscata cu Soare-n par, indragostita de Toamna.
Dar Toamna inca ma iubeste, iar Soarele ma strange sufocant in brate. Toate par a fi la locul lor, insa eu mi-am pierdut echilibrul si am cazut de pe raft. Acum sunt nevoita sa-mi gasesc locul pe jos, printre fire de praf si boabe uscate de cafea. Am sa-mi schimb culoarea. Am sa devin un defitiv maro prafuit. Ai sa alergi pe strada dupa straini cu gandul la ce am fost, sau ai sa ma recunosti si ai sa-mi ceri iertare? Eu oare ce voi face, te voi recunoaste sau n-am sa-ti raspund prin cuvinte? As vrea din nou sa-mi adorm visul pe umarul tau cald, dar nu mai pot sa visez. E rece, desi amandoi luam parte la o vara totala. Strada mea se afla tot pe partea dreapta, cu aceleasi drumuri chinuite de ganduri. Caci multe ganduri si putine randuri au mai ramas.. Campuri vii de flori scutura puternic dimineata. M-au trezit sa privesc cum te orientezi spre stanga. Mi-ai explodat Sufletul.
Trebuie sa plec, dar cauta-mi oricand culorile.. !

FURTUNA PE MARE.

O fusta-n pliuri mov-deschis imi imbratiseaza spontan talia. Bucle pufoase de-un rosu-aprins imi acopera neglijent umerii, contrastand cu verdele incapatanat al ochilor. Nisipul proaspat de mai imi incurca pasii spre tine, in timp ce valurile-mi murdaresc pielea cu sperante. Am ramas pe loc, desculta, cu doua brate goale intinse-n aer. Pete turcoaz de oja-mi acopera bataturile inimii. Azi e furtuna pe mare. Imi plimb sufletul palid intr-o barca veche de pescar. Privesc cum totul se leagana-n juru-mi si prind din zbor cateva scoici uscate. Cuvinte mult cunoscute imi napadesc fortat mintea-n care am adormit deja. Aici, ma invart entuziasta-n jurul lumii si fotografiez prezentul vulgar. Maine, n-a mai ramas nimic de povestit..
Pescuieste-ma!

?..

Lost and only, YOU..

?

M-am adunat. Ma cunosti, cunoaste-ma!

Ma ia valul.
Sunt o femeie cu vicii.

Pasesc pe margini, cu eleganta Soarelui pe umerii. Ma alerg , cu parul valvoi de prea multa iubire.. Dar nu ma prind. Poti tu oare? Amesteca-ma. Azi nu mai pot fi decat eu, asa cum ma simti. Si ce frumos ma simti cand te privesc nehotarata, pe sub gene.. Ma dezbrac de mine, tu imbraca-ma cu ce vrei. Sunt o fotografie alb-negru. Ia-ma. Coloreaza-mi colturile si lipeste-ma pe perete. Te strig. Ia-ma din nou si agata-ma de tine. Leaga-mi mainile de ale tale, dar lasa-mi picioarele sa danseze in toate partile. N-am stare, agita-ma. Urca-ma pe tavan, ca sa zambesc asa cum trebuie. Mai da-mi o petala din Soare, caci mi s-a innecat sufletul in mare. In marea ta iubire. M-ai prins.

Depind de tine.
M-a luat valul!

Atunci, cand limita dispare!

Ma electrizezi si ma faci sa ma simt albastru. Cand imi spui ca sunt culoarea ta preferata, ma faci sa ma simt un rosu puternic. Dar e primavara, si ma pierd in toate nuantele de verde. Imi place sa-mi combin petalele cu galben, iar Curcubeul rade de mine cand ploua. Cred ca ma confunda cu Soarele si nu intelege ce caut aici, pe iarba..
Tot aici pe iarba, iti ascultam melodiile si simteam cum incep sa dansez goala. Apoi ne-am colorat pielea-n nonculori, dar pielea noastra era din frunze. Si ne jucam asa de dimineata pana maine, de azi pana ieri. Iti repetam cuvintele ce-mi aratau marea, si calatoream asa noaptea-ntreaga. Ne-am purtat imbratisarile odata cu Vantul si atunci cand ne-am trezit, am inflorit cu totul. E liniste.
In sufletul Toamnei am sa simt cum ma ofilesc, cu tot cu tine si cu tot cu petalele mele colorate, dar Curcubeul nu moare niciodata. O sa ploua tot timpul, si cand mai ploua, am sa-l rog sa deseneze pe cer o Lalea. Ca sa nu ma uiti niciodata, desi stiu ca Soarele iti tot aminteste de noi.
A fost iubire, aici la noi pe iarba..

Necuvinte.

Un pahar de vin rozaliu, cu efecte de floare.
Pe masa, asez petale de zambila alba si o lumanare. Aleg doua furculite asimetrice, langa lemnul ros de timp al scaunelor. Pentru tine improvizez un loc sub masa, dar voi lasa si niste ziare pe parchet. Ca sa ai unde sa privesti cand imi vei vedea genunchii galbeni. In partea cealalta a camerei voi lipi o rochie creponata de trupul. Nu-mi dau seama daca este, totusi, scurta dar pot spune cu precizie ca intr-un colt e rosie. In celalt colt am uitat cuvintele, intr-un amalgam de culori. Pe tavan imi imaginez campuri de flori de primavara. Nu avem pereti, s-au transformat in urme de caramida. Cu susu-n jos stam, in liniste, pe iarba. Nu avem fundal. Eu sunt armonie iar tu stai in rama, zambet pe hartie.. :)

Ti-am povestit candva..

Atunci, ne-am muscat buzele prin telepatie. Acum, mi-e dor de tine. Azi, mai mult ca oricand. Doar azi. Iti spun asta tie. Tu, cel al carui suflet nu vrea sa ma recunoasca nici azi. Doar tie. Dar uite ca, din nou, in amintirea mea raman doar cuvinte scrise. Nu citite, nu asa cum ar fi trebuit. Nu rostite, nu rostite nici macar pe jumatate din cum ai fi putut sa o faci atunci. Da, atunci. Iti mai aduci aminte? Acum sunt doar cuvinte nerostite si neintelese. Atunci m-ai imbratisat puternic, m-ai sarutat inca o data pe frunte, apoi m-ai lasat sa plec in directia oupsa. Te-ai intors repede cu spatele si nici nu ai vazut ca am ramas pe loc, acolo unde m-ai lasat tu. Te priveam, asa cum nu m-ai mai privit vreodata. Era noapte, cum sa nu-mi fi fost frica sa plec oriunde, cand tu nu ma tineai de mana? Te asteptam.
Dar ziua mea de azi tocmai s-a terminat. Maine cele ce ne vor musca prin telepatie vor fi doar gandurile. Ale mele, pe mine. Ale tale, doar altele!

Cum clipele frumoase trec usor'

Ma ascund in suflete si apar pe ritmuri de ploaie.
Uneori port pantofi vechi, alteori sunt un Soare.
Candva scriu poezii, altadata te privesc.
Prima data imi canti, iar a doua oara zambesc.
Ma ascund in suflete, si'ti zambesc.
Si totusi niciodata..

Cauta'ma cand vine Toamna. Si gaseste.
Arunca'ma peste tine. Si arunca'te peste.
Frunze.

Numai taine..

El, ei. Ii privea apusul si rasaritul, printre suvite roscate de par. Ii spunea aceeasi poveste repetata, printre picaturi goale de sampanie. Ii picta ziua pe obraz, cu o petala alba de lalea. Ii placea. Isi muscau buzele prin telepatie..

Un singur sens, unic..

Sunt, si este. Ca si cand vroiau sa fie o poveste, ca si cand se povesteau impreuna ca sa fie.. Cine sunt, si care este?
Asternuturile de'un roz pal se ascundeau sifonate sub pat, murdare de timp pierdut. Pentru ca n'aveau ceas, n'aveau idee despre unde si cum trebuie sa inceapa, sau despre cum si unde sa se sfarseasca. Asa ca se reincepeau din nou si nu'si dadea nimeni seama. Fara miros si fara tigari. Fara trup. Doar un suflet imbracat in hainele lor. Fara viitor, trecut si prezent. Sentimente atemporale reciproce. E ca si cand este dar nu este, sau ca si cand te uiti dar nu vezi ca te priveste fara sa te vada acolo, de fapt.
Strugurii s'au copt si au facut stafide. Ceaiul s'a facut mai rece fara zahar. Lumina tace pentru ca becul e prea ars. I'a luat foc rochia pe sub sacoul in dungi. Dantela peste tot pe umerii lor stangi. Cu ochi inchisi de'o gura beata si cu cartea'i lipita de genunchi, el ii canta'ntr'o ureche. I'a raspuns la intrebare. Nu. Nu o retine prea mult timp pentru ca ar ocupa tot trotoarul. N'are nici acum loc liber de parcare. Vor sa cumpere tigari, dar e coada mare la taraba din strada. Nu mai cumpara tigari si vor sa incalzeazca ceaiul, dar s'a oprit curentul. S'au oprit peretii sa'i asculte. Au adormit tinandu'se de mana ca la inceput, fara unghii, fara pat si fara chip. Ii atingea genunchii cu buzele si pielea'i ardea in mijlocul covorului. Li s'au impletit degetele prin par si au inceput sa rada. Se cauta si se topesc.

Sunt, si este. Ca si cand..

Si daca ma iei cu tine, cred ca am sa vin.. Da.
Si cand am sa'ti aud vocea am sa tac, iar tu ai sa vorbesti pentru amandoi. Ai sa comanzi un ceai care are sa devina ceaiul meu preferat, si toate celelalte vor ramane la locul lor. Ne stim prea bine deja, impreuna am impartit o tigara si am pictat flori pe peretii strazilor tale. Nici eu nu mai sunt cum ai fost tu, dar tu pare ca'mi semeni mai mult ca prima data cand te'am atins. Fum melodic ce ne invaluia trupurile intr'unul.. Stiai? Trenul meu a depasit viteza maxima permisa, a deraiat si a plecat descult prin iarba. Nu mai am gara. Sinele'mi duc lipsa si acum stationez pe tine. Sufletul tau are rasararit si apus pentru Soare. Are cer. Un cer cu care dansez in bratele tale.
Sfarsit de gand, incepe'ma de unde'am ramas.