Cam la fel si eu, tu altfel ma privesti.

Ti-as spune atatea despre povestea mea care nu e chiar un cantec de dragoste. Tu mi-ai rupe, pe nesaturate, toate paginile, si tot ai mai vrea sa-ti povestesc. Stiu ca-ti par mai simple cuvintele despre noi, insa partea mea e pura fictiune. N-ai vrea sa fii acolo cand mintea mi-e nebuna, iar sufletu-mi inventeaza roluri efemere. Sau ai vrea? Ma cunosti? De unde? Spune-mi, ca sa fac si eu cunostinta cu mine o data pentru totdeauna. Sau doar o data. Nu e important de cate ori s-a intamplat, e important ca o data am dansat imbratisatii dansul iluziilor. Intamplarea face totul cand vine vorba de idei.  Pana la urma, nimic nu e mai mult decat o rochie potrivita la o petrecere nereustita a vietii. Nu toti oamenii stiu sa poarte sentimente, desi le ascund cu fiecare ocazie in costume false.  Masca pentru suflet a fost inventata  odata cu copertele colorate ale cartilor. Nici nu ai cum sa observi lipsa capitolului principal. Sunt detalii care se trezesc dimineata si traverseaza strada inaintea noastra. Nu au nevoie de cafea si se plimba linistite peste tot. Nu lucreaza decat la propriul aspect si nu tin cont de parerea trecatorilor. Se tin de mana cu straini si apoi fac cunostinta din nou cu tine. Cate ganduri, cafele, ceaiuri, piese de teatru, concerte, calatorii, filme si fotografii vechi deseneaza fundalul.  Amestec de miere cu zahar brun la orice ora. Critica-ma pentru ca imi place sa umblu dezbracata. Nicaieri nu te-ai uitat la mine cu atentie.

Vazut. Trecut.

Era o zi nebuna de joi..

Cate frunze de Toamna peste noi! Ma alergai cu privirea printre toate culorile alea ciudate de pe chipurile oamenilor din jur.. Intr-un final, m-ai prins. Caci sufletul mi s-a oprit la Verde si dintr-o data am stiut totul. Sigur, stiam deja ca e culoarea ta preferata. Mai stiu si ca tu n-ai stiut, de fapt, nicicand despre noi. Dar am presupus in continuare ca-ti place sa citesti. Parea ca-mi ascultai gandurile cu atentie de fiecare data cand ne imbratisam zambetele. Parca ai fi vrut sa ma transpui intr-un bestseller, numai ca nu stiai exact ce titlu sa-mi pui. Totusi, n-ai incetat sa-l cauti pe cel mai potrivit. Mi-ai cantat de atatea ori cuvintele pe scena aia mica si inoportuna, pana sa observi ca plangeam.. Si-atunci s-a nascut Curcubeul! Am plans cu zilele in care ne vedeam peste tot si cu dorul care ma facea sa alerg pe strazi de nerabdare sa ajung la timp. Am plans, inca o data, cu fiecare clipa cand tu radeai cu pofta de copilul din mine si cel mai mult am plans cand ai plecat.. Dar am muncit din greu ca tu sa vezi frunzele astea banale si multicolore pe care le calci grabit. Ti-am iubit pasii de fiecare data si afla ca, singura, mi-am publicat sufletul pe toate rafturile Toamnei!
Nici acum nu-mi gasesti titlul, nu-i asa? Era ''O zi nebuna de joi''..

Pentru ca niciodata nu..

Am facut curat in suflet si te asteptam. Niciodata nu a fost atat de ordonat si de parfumat. Aromele tristetii. E vina mea, din vina ta, din a mea.. Sfarsit. De ce nu? Oricum, nu ai fi venit niciodata, desi am avut curaj sa-ti spun ca te astept.