Sa-ti amintesti.

Nu ti-am povestit eu , dragul meu, cum Timpul zboara?
Nu am fost eu cea care te-a sfatuit sa porti mereu in buzunare cate o pereche mare de aripi? Una pentru tine, iar alta pentru mine in caz ca uit, stii bine ca stau cu capu-n nori pana tarziu.. Uneori nici nu-mi mai amintesc ca unul dintre noi va trebui sa zboare inaintea celuilalt, si ma trezesc diminetile visand cu ochi neinchisi..
Oare nu tot eu, de atatea ori nenumarate, te-am invatat sa zambesti desi ploua printre oameni?
Nu am fost eu cea care ti-a imbratisat sufletul atunci cand corpul ti se zbatea constant intre minus patru grade?
Iti mai amintesti cum calcam grabita peste toti ca sa ajung la timp, inaintea ta? Sau cum tot eu imi ascundeam prin buzunare bucati din raze de Soare, ca sa-ti coloreze privirea cand ma-ntalneai intamplator.. Si ne intindeam pe iarba odata cu vantul.
Acum tot eu ma joc cu cuvintele tale in timp ce incerci sa adormi, si inca iti desenez pe paginile cartilor frunze aramii, cazute printre flori.. Pentru ca tot ''Acum'' e locul in care Timpul se opreste odata cu noi.
Nu ti-am povestit eu, dragul meu, toate astea? Ca sa nu uiti si tu ca mine, sa nu te pierzi din tine cand astepti, si sa cauti mereu ceva, chiar daca nu mai crezi c-ai sa gasesti..
Acum e o Toamna-spre-iarna, vantul ne scutura buzunarele de frunze, vise cu flori si raze-din-Soare, sau ploaia din nori.. Dar numai sa nu uiti ca ai stiut sa zbori.. Nici eu.

I'll run away with you..

Si cand avea cuvinte de spus parca totul tacea in jurul ei, dar tocmai cand totul era tacut parea ca cineva ii soptea inapoi cuvintele atat de bine stiute. Cineva care acum statea langa ea pe malul lacului, locul unde si-a imaginat deja de prea multe ori rasaritul alaturi de el, sub atingerea calda a frunzelor de toamna.
Ea viseaza precum viseaza majoritatea oamenilor, insa nu banuia ca pana si el viseaza ca ea, sau ca de data asta visa la ea.
Si se uita atent cand venea, pentru ca treceau saptamani in sir fara sa-i auda rasul copilaros..
Si o privea insistent pentru ca ea sa-i intoarca apoi privirea blanda, mult asteptata.. acea privire sub care iarna s-ar transforma in primavara, iar florile toate ar inflori de-ndata!
Cumva, simtea ca ar vrea sa o imbratiseze pentru totdeauna..
De toate astea lui i-a fost tare dor, desi cand ea i-a spus ca de el ii e dor, a tacut. Acum stia ca nu pierdut nimic din ceea ce trebuia pastrat pentru ca simtea frumos din nou, iar cand privirile lor s-au intalnit pe loc s-a oprit Timpul.
Si le-a intins mana plina de sperante. Cu bucurie au primit ceea ce li se oferea din tot sufletul: iubire..

Surprize! :)

Lucruri neasteptate ne surprind atunci cand ne asteptam mai putin, sunt lucrurile frumoase despre care nu vorbim dar pe care le simtim, pe care cu totii ni le dorim.. Sa fie intamplare sau destin? Sa fie o minune oare ceea ce gasim cand nu suntem atenti pe unde mergem si nici pe langa cine trecem? Nu cautam un lucru anume, dar calcam norocosi pe treptele potrivite, pe acele trepte care ne conduc acolo unde trebuia sa fim. Si ajungem la timp, nu intarziem nici o secunda tocmai pentru ca nu ne-am grabit dar am facut asa cum am simtit. Am indraznit totusi sa visam si ne parea poate ca dormim, dar cand priveam cerul de-un albastru mult prea senin am fost mai treji decat ne stim! Si atunci s-a intamplat, atunci am sperat si atunci am aflat despre tot, despre orice si nu in ultimul rand despre oameni si sufletele lor.. Pentru ca am vazut oameni cu suflete minunate, oameni cu zambetul incredibil de sincer si cu o privire blanda, curata,atat de calda incat aveai impresia ca traiesti intr-un loc ireal dintr-o preafrumoasa poveste.. Si ne-am bucurat de fiecare intamplare povestita la fel de intens ca in copilarie! Nu ne-am simtit in plus si nici nu am dus lipsa micilor dependente ale vietii comune de zi cu zi. Eram poate mult mai bine decat acasa si am fi oprit timpul in loc plini de bucurie. Am fost atat de aproape de adevarul nostru.. Am imitat ingerasii prin chipul nostru plin de o dragalasenie sufleteasca nebanuita, nemarginita.. Am iubit mai mult ca niciodata viata si am promis sa ne intoarcem cat de repede vom putea acolo unde este locul nostru cu adevarat, iar partea buna e ca locul nostru poate fi oriunde si oricand daca e momentul potrivit!
Aici nu e nevoie sa numaram de cate ori.. sau sa privim atent ceasul.. pentru ca acum vom simti asa mereu! :)