Cateodata..

 În ceainăriile sufletului meu cântă jazz. Picioarele noastre se descalță teoretic de toate ritmurile. Acum învață să danseze pe sub mese. Uneori se împletesc cu mâinile și trebuie să o ia de la început. Ce nebunie de simțiri cu trăsături anatomice!
 Armonia trupului învăluie atmosfera imaginației și ne putem cunoaște mai bine. Pot spune că sunt încântată în timp ce-mi bat tobele zilnice. Mâine cartea noastră nu va avea coperți. Suntem oameni de hârtie în bătaia vântului. Într-o formă sau altă, nici ploaia nu ne udă peste tot. Am plecat cu barca să visez sacadat. Se spune că nu putem controla finalitatea. Aș vrea să mă întorc să fac curat, totuși. Îmi doresc fără măsură. S-a terminat concertul. Fără cuvinte. Suntem diferiți, dar și asemănători. Niciodată este un cuvânt prea complex..

Cam la fel si eu, tu altfel ma privesti.

Ti-as spune atatea despre povestea mea care nu e chiar un cantec de dragoste. Tu mi-ai rupe, pe nesaturate, toate paginile, si tot ai mai vrea sa-ti povestesc. Stiu ca-ti par mai simple cuvintele despre noi, insa partea mea e pura fictiune. N-ai vrea sa fii acolo cand mintea mi-e nebuna, iar sufletu-mi inventeaza roluri efemere. Sau ai vrea? Ma cunosti? De unde? Spune-mi, ca sa fac si eu cunostinta cu mine o data pentru totdeauna. Sau doar o data. Nu e important de cate ori s-a intamplat, e important ca o data am dansat imbratisatii dansul iluziilor. Intamplarea face totul cand vine vorba de idei.  Pana la urma, nimic nu e mai mult decat o rochie potrivita la o petrecere nereustita a vietii. Nu toti oamenii stiu sa poarte sentimente, desi le ascund cu fiecare ocazie in costume false.  Masca pentru suflet a fost inventata  odata cu copertele colorate ale cartilor. Nici nu ai cum sa observi lipsa capitolului principal. Sunt detalii care se trezesc dimineata si traverseaza strada inaintea noastra. Nu au nevoie de cafea si se plimba linistite peste tot. Nu lucreaza decat la propriul aspect si nu tin cont de parerea trecatorilor. Se tin de mana cu straini si apoi fac cunostinta din nou cu tine. Cate ganduri, cafele, ceaiuri, piese de teatru, concerte, calatorii, filme si fotografii vechi deseneaza fundalul.  Amestec de miere cu zahar brun la orice ora. Critica-ma pentru ca imi place sa umblu dezbracata. Nicaieri nu te-ai uitat la mine cu atentie.

Vazut. Trecut.

Era o zi nebuna de joi..

Cate frunze de Toamna peste noi! Ma alergai cu privirea printre toate culorile alea ciudate de pe chipurile oamenilor din jur.. Intr-un final, m-ai prins. Caci sufletul mi s-a oprit la Verde si dintr-o data am stiut totul. Sigur, stiam deja ca e culoarea ta preferata. Mai stiu si ca tu n-ai stiut, de fapt, nicicand despre noi. Dar am presupus in continuare ca-ti place sa citesti. Parea ca-mi ascultai gandurile cu atentie de fiecare data cand ne imbratisam zambetele. Parca ai fi vrut sa ma transpui intr-un bestseller, numai ca nu stiai exact ce titlu sa-mi pui. Totusi, n-ai incetat sa-l cauti pe cel mai potrivit. Mi-ai cantat de atatea ori cuvintele pe scena aia mica si inoportuna, pana sa observi ca plangeam.. Si-atunci s-a nascut Curcubeul! Am plans cu zilele in care ne vedeam peste tot si cu dorul care ma facea sa alerg pe strazi de nerabdare sa ajung la timp. Am plans, inca o data, cu fiecare clipa cand tu radeai cu pofta de copilul din mine si cel mai mult am plans cand ai plecat.. Dar am muncit din greu ca tu sa vezi frunzele astea banale si multicolore pe care le calci grabit. Ti-am iubit pasii de fiecare data si afla ca, singura, mi-am publicat sufletul pe toate rafturile Toamnei!
Nici acum nu-mi gasesti titlul, nu-i asa? Era ''O zi nebuna de joi''..

Pentru ca niciodata nu..

Am facut curat in suflet si te asteptam. Niciodata nu a fost atat de ordonat si de parfumat. Aromele tristetii. E vina mea, din vina ta, din a mea.. Sfarsit. De ce nu? Oricum, nu ai fi venit niciodata, desi am avut curaj sa-ti spun ca te astept.

Sol.

Note muzicale pe ritmuri de bere. Sa inotam in ele.  Pierde-ma. Prinde-ma. Oare cum dansam cand uitam? Aminteste-mi sa scriu o carte despre asta. Maine. Mangaie-mi parul pe iarba uda din parc si mai saruta-mi inca o data umarul drept. Chiar aici. E rece. A plouat mult de cateva zile incoace, dar la tine in brate e cald. Spui ca niciodata nu e de ajuns, insa vezi cum unele lucruri sunt suficiente pentru o clipa? Jumatatea plina a paharului o umple pe cea goala cand ne dezbracam si ne ascundem sub cearceafuri purtate peste tot. Oricand. O sticla de vin rosu ne ploua pe nisip. Culoarea ochilor tai e de vina pentru fiecare picatura ratacita pe trupul meu. Verde din nou. Acorduri de chitara opun rezistenta in locul sufletului meu imbatat de atatea licori. Continua-ma, acum ca ai inceput, orice ar insemna asta.. !

Contempleaza-ma.

Ne prinde rasaritul pe drum. Si ce facem noi? Inchidem ochii. Punch si Soare. Frunze. Ploaie.  Am mancat impreuna briose udate de ploaie. Nu ma citi cu voce tare. Mereu  lipsesc cateva pagini cand e vorba de povesti, iti spun..  Am facut deja cunostinta in metrou. Poimaine e mainele dupa maine. Noi am fost si azi si maine peste tot. Am asteptat tramvaiul intr-o statie unde era noapte. Am ajuns noi inaintea lui si tramvaiul inca n-a venit. Abstract. Daca inchizi ochii te trezesti din nou in gara aia cu rucsacu-n spate si cu mine-n buzunar. Iti cautam cheile.. Mainile tale-n parul meu. Mainile mele te cauta. Cand m-am trezit alergam pe malul lacului. Despre trecut. Trebuie sa-l sun si sa il intreb daca ma imbratiseaza diseara. Adorm in timp ce il astept si ne trezim din nou atunci. Toamna. Au trecut aproape atatia ani de cand fericirea dansa cu mine pe o strada. Au trecut foarte putine zile de cand am dansat din nou cu ea in acelasi loc. E despre mine, nu trebuie sa afli. Sa ne intelegem:  tu nu cunosti decat prezentul. E trecutul meu cel aruncat in povestile astea. Uneori merg in vizita si alteori gasesc usa deschisa. Rareori ma lasa sa intru si atunci devin nerabdatoare. Nu stiu ce ar trebui sa fac in primul rand si fac altceva. Cred ca mereu am confundat sentimentele astea. Pentru tine. Mi-a fost dor de tine inca o data. 

Idei. 

Completeaz-ma.

La revedere.

Anastasia rade. Gandul la o ceasca de ceai cu lapte o face fericita. A ales un loc pe banca verde de la intrarea in parc. Picior peste picior, poarta linistita randuri din ''Unde ai fost'', a lui K. Schippers. Un strain de varsta a treia i se alatura pentru cateva minute. Poate in timp ce o privea a confundat-o cu o fotografie de familie din tinerete. Amintirile cu cei dragi sunt binevenite din cand in cand..
Anastasia zambeste. Cred ca in bataia vantului banca i se parea de-un verde cuceritor. Strainul s-a ridicat fara sa-si ia la revedere. A optat pentru o banca sigura, undeva mai in spatele sentimentelor. Cu totii facem asta la un moment dat. Credem ca daca ploua e bine sa ne ascundem de soare. Ne gandim ca razele-i sunt prea puternice, pe cand razele-i sunt doar frumoase.
Si zilele Anastasiei sunt frumoase. Inca de dimineata a deschis toate ferestrele orasului, i-a probat fiecare nuanta in parte si s-a fotografiat prin toate colturile posibile. Si ei ii place sa culeaga amintiri..
Anastasia se simte curajoasa si urca in tren. Acolo oamenii vin. Se intalnesc unii cu altii si se iubesc reciproc. Isi daruiesc amintiri si rad cu pofta impreuna. Apoi pleaca. Pentru ca oamenii vin si pleaca..
Anastasia se razgandeste. Cand l-a intalnit a stiut ca trecutul va urca in trenul asta la fiecare statie. De fiecare data aducea bagaje noi, poate ca-i era teama sa schimbe anotimpul.
Dar Anastasia schimba pagina. Se indragosteste. Danseaza tango si calatoreste. A recunoscut-o pe buna  ei prietena si a invitat-o. Acum le privesc cum canta impreuna despre fapte.
Anastasia viseaza. Pagina cu numarul douazeci si patru miroase a scortisoara. E dreptul ei sa ii facem cunostinta cu celelalte. Cu totii ne purtam nebuneste cand ramanem singuri acasa, nu-i asa?
Ne-au mai ramas cateva pagini pentru alte intalniri de poveste.
Pentru ca Anastasia locuieste peste tot, chiar daca a coborat la prima!

Jumatati de masura.

Cand a inceput totul, inima nu avea o culoare preferata. Inima doar zambea si invata sa numere zilele pe degete. Apoi a invatat sa faca primii pasi. Din cand in cand iti mai purta tricourile, sau se ascundea prin parul tau cret. Din cand in cand se furisa printre necunoscuti ca sa vada cum te simti, si cand te intorceai cu spatele inima te privea insistent. Din cand in cand inima iti batea zgomotos la usa. Odata i-ai deschis, mirat, si inima si-a dat seama ca este dezbracata. Tu chiar ti-ai murdarit toate tricourile, iar ea a fost prea rusinoasa ca sa-ti poarte pantalonii..
In spatele tau se spargea, in liniste, o oglinda. Cum de fel esti neatent, inima s-a taiat in rosu si verde. Jumatatea mea verde si jumatatea ta rosie. Inima noastra.
Nu ai observat nici ca i-ai inchis usa in nas, iar ea a asteptat desculta pe pres.
Zilele noastre au trecut la zilele mele, iar jumatatea mea verde nu mai poarta haine rosii. Nici partea rosie nu mai vrea sa fie un tricou murdar. Si-a desenat o rochie-n alb si negru. Inima a invatat sa vorbeasca. Acum poarta pantofi inalti si are chei sa deschida usa. Numai culoarea verde a semaforului ii aminteste, din cand in cand, de casa. Sunt amintiri din copilarie.
Cand s-a terminat totul, inima te iubea..

Din colectia lui de frunze..

Mi-ai rapit sufletul intr-o valiza.
Ai ales cu grija valiza ta verde, unde-i totdeauna Toamna. Asa m-ai descoperit calatorind cu acte false..
Nu-mi cunosteai chipul, dar imi iubeai numele de fiecare data cand veneam in vizita. Si cu usa intre-deschisa m-ai primit de fiecare data; m-am plimbat cu blandete pe toate taramurile tale.. De multe ori deja plouase acolo si puteam sa admir curcubeul cu ochii inchisi.
Recunosc, nu au fost putine nici zilele cand am mintit, si asta pentru ca speram sa-mi observi tu adevarul. Cum as fi putut sa ratez toate culorile alea perfect amestecate? Si-atunci ma apucam sa urc toate treptele noastre ca sa ajung din nou la tine..
Inca nu-mi cunosteai chipul, dar stiu sigur ca mi-ai iubit sufletul. Acelasi ieri pentru amandoi. Aceiasi eu azi, dar calatorind cu acte-n regula. Treci prin apropiere si striga-mi numele pe care doar tu l-ai rostit cu voce tare, ai sa fi surprins cand am sa-ti raspund la fel. Ai sa ma cunosti deja de-o viata.
Iubeste-ma maine. Chiar daca imi voi fi schimbat numele ai sa-mi recunosti chipul, in sfarsit.
Lasa-ma sa-ti cer iertare pentru toate povestile mele; pe tine te-am iertat mereu.
Si te rog, nu uita sa ma imbratisezi de ziua mea. Imi place sa te port cand vii sa stergi valiza de praf..


P.S: Pentru Stefix, care m-a incurajat sa mai scriu cateva randuri.. :)