Am atatea sa ti povestesc..

‘’Vreau sa ies din camera asta coplesitoare, vreau..sa ascult muzica la maxim, in timp ce stau pe o banca alaturi de chipuri necunoscute, vreau sa simt pe hainele mele mirosul atat de enervant al fumului des de tigara, ce mi ramane de fiecare data impregnat in par, ca sa mai continui sa visez si urmatoaarea zi..Vreau, vreau sa aud doar cateva cuvinte din partea ta, sau macar sa le vad.. Haide, stii si tu ca n are sa ti ia foarte mult timp, si in plus, cat te costa sa daruiesti cuiva clipe de fericire? Nu ti ar rapi mai mult de o secunda din timpul tau atat de pretios, si oricum esti adeptul faptelor bune pe gratis..De ce daca pentru altii esti acolo, n ai putea fi si pt mine macar acum? Noi, unii dintre oamenii de astazi suntem pretentiosi, mult prea pretentiosi in simtire pentru nivelul inferior al celorlalti. Ne place sa visam ca minunile exista, ba mai mult, ca pot exista si pentru noi. Si chiar credem asta, credem cu adevarat si abia asteptam ziua cand razele soarelui vor fi indreptate si in directia sufletului nostru.’’

RRRototum vs ratatouille;))

Asta pentru ca e decembrie, deci iarna, si a nins. Astfel, a fost posibila formarea nametzilor pe tot cuprinsul tzarii noastre dragi, inclusiv pe drumurile triste ale Otopeniului, peste care s au aventuriat ieri seara, alaturi de alte persoane cu sufletul frumos, si prietenele mele dragalashe, Alex mic si Puiu;;) Doar pentru ca ele sunt pasionate de lucrurile ce necesita curaj maxim, ceea ce include si ''reprezentatia live de succes'' din Bickers Club:)) Va multumesc fetelooor :X >:D<

Iarna asta i pentru tine.

Uite, ceva neasteptat din partea mea. Dar visez treaza in intuneric cum alerg zapacita pe strada pustie, iar la capat , apari tu , intamplator. Si eu ma opresc
mirata, apoi te imbratisez plina de dor. Tu esti foarte fericit si mi spui ca ai fost nerabdator sa ma vezi. Eu te tin strans de mana, pentru ca vreau sa fiu
sigura ca de data asta nu mai pleci, iar tu ma saruti incet si timid in timp ce mi mangai parul ravasit de fulgii de zapada. Pentru ca acum a inceput sa ninga iar, special pentru noi doi.

Si..

Si simt din nou in noaptea goala ce-a venit
Ce cu al ei mister de dor m-a-nvaluit,
Ca-mi place tare mult sa cred, sa sper
Cum nu chiar tot ce-ating e efemer..

Si stiu ca azi te-ntorci cu gandul tot la mine,
Ca sa ma pierzi in ale tale vise pline,
Vreau sa m-alint cu a ta voce calda
Pe care n-am s-o uit si-mi este draga..

Si-ai sa ma duci in zbor pana la stele
Cand ma ascunzi in ale tale arpipi grele,
Si iar o sa-mi doresc sa pot sa mor
Ca sa nu pierd nicicand, al tau fior.

Si de-ai mai sta pe loc doar un minut
Ca sa mai cred ca ieri nu te-am pierdut,
As mai spera cum ma transform in inger..
Iar tu m-atingi prin cer, cu al tau fulger:X

Negru.

Din ce-a fost noi ,nimic nu mai ramane..
Ce-i negru a fost alb, a fost si gri..
Dar doar a fost, caci nu ai sa mai vii..

Si iar te strig ,plangand, si sper..
C-ai sa-mi zambesti, atat iti cer..
Mai da-mi o ora , dintr-un vis..
Vreau sa ma simt ca-n paradis..

De ce-ai te-ai dus, grabit, lasand in urma?
Tot ce a fost, dar vrea sa mai ramana..
Chiar n-ai putut , putin tu sa mai stai?
Vroiam sa te ating, numai erai..

Simteai ca eu te chem, dar ai plecat..
Acum esti ploaia grea, ce ne-a udat..
Te-ai transformat in fum, lasand cenusa..
Si ale tale chei, ce au ramas in usa..

De-ai fi putut, cu mine-ai mai fi stat..
Dar trebuia sa pleci, caci te-au chemat..
Te-au luat in lumea lor, plina de stele..
Si te-au facut un inger, luminand cu ele..

Iar ziua mea, e noaptea cea cu luna..
Si-o rog pentru un timp, sa mai ramana..
Sa te privesc atent, zambind spre cer..
Si-am sa adorm murind, sa fiu si eu in el.

Fum.

Chitara ti-e tot acolo, in coltul nostru
Unde ai uitat-o atunci cand grabit, ai plecat..
Spre-un nor de fum, ce te-a chemat.
Doar zambetul trist ce-l inchipui deseori pe perete
Mi-ai lasat..

Ceasul a ramas ne-ntors in urma ta..
Si-un covor gri de cenusa, sta asezat peste inima mea..
Iar ceasca ta de cafea, ultima cafea bauta impreuna..
A ramas pe noptiera,
Tot acolo unde tarziu in noapte, fumai o tigara eterna..

Mai tii minte visul ce-l doreai pentru noi?
L-ai pierdut, acum s-a schimbat cu un val de ploi..
Iar perna gri, ce-ocupa inca locul tau pustiu pe pat
Doar ea, ma mai priveste-n zori de zi.
Tu ai uitat sa-ti amintesti sa mai vii..

Dar fumul ascuns dupa perdea, mereu va fi acolo
Il simt si-acum, desi e-o ora noua.
E o enigma felul lui de-a fi, si o sa ramana..
Cat mi-ar placea sa te tin iar de mana.
Dar totul e trecut, caci ceasul nostru sta cu-atat,atat de mult in urma..

Aproape.

Vreau sa simt mana ta in al meu par
Sa ma dezmierde , si sa-mi fie dor
Vreau sa imi mangai iara pielea uda
Sa simt fiori de mult uitati in umbra..

Saruta-mi umarul prea fin si gol
Si trage ma de mana spre un nor
unde sa stam si sa visam lentoarea
Atingerii ce ne-a trezit chemarea.

Iubeste ma-n culoarea noptii calde
Sopteste-mi clipele de ieri, ce par uitate
Primeste-ma in vis la pieptul tau,
Si spune mi ca vei fi aici mereu.

Da-mi dragostea s-o am in gandul meu
Sa-ti simt caldura cand imi este greu.
Invata-ma sa cred in noi si-n maine
Sa-mi spui ca nu ma schimbi pe nici o lume.

Apus.

Pagini reci de carte, cu fum impregnate
sunt zilele mele cand nu esti cu ele.
caci alergi grabit spre un gand tocit..
iar eu inca sper singura in noapte.

Gand nelinistit, de ploi mult stropit
este patul gol, doar plin cu al meu dor
tu ai uitat de noi, lasand in urma foi..
Si cu ele scrisul ruginit, ce-n loc s-a oprit..

Vise sfaramate, de vant spulberate
mi-ai lasat pe perna, cu marea eterna
Din acel ocean, vesnic fara mal..
Iar aminritile cu noi, au ramas uitate...

Pafinile cu fum, s-au transformat in scrum,
Eu nu mai pot s-adorm, de tine mult mi-e dor..
Dar tot nu ai venit , si iti soptesc
Ca sufletul de plumb ce am, a apus de tot acum..

Iubindu te PE TINE, n ai inteles decat ca il iubesc pe ''el''. Iubindu te pe tine.

Le dam raspunsuri , desi nu ne au intrebat chiar nimic. Ne intoarcem sa i privim, desi nu ne am auzit numele rostit vreo secunda. Oricat de putin contam pentru ei, tot atat de mult ii iubim. Cuvintele adresate lor valoreaza enorm, dar in final ajung la destinatie egale cu zero, si se intorc catre noi pe partea opusa ideii sufletului nostru. Poate daca ne am intoarce cu spatele, ne ar observa in sfarsit chipul.. Oare daca am vorbi mai putin, ei ar auzi mai mult ? Daca nu le am mai explica, ar intelege ceea ce trebuie inteles si nu lucruri false care nu au deloc legatura cu noi? Daca nu i am mai striga cu voce tare, ne ar raspunde incet gandurilor? Poate totusi daca nu ne am mai grabi, am ajunge mai repede undeva. Dar ar fi oare locul potrivit? De ce totul pare atat de fara sens pentru noi, si ceea ce pare nu inseamna decat cu totul si cu totul altceva pentru ei? De ce , de ce, de ce, de ce ? Oricum, concluzia este ca astazi, in loc sa vibram de fericire, o facem doar ‘’datorita’’ frigului. Si tot astazi, daca ar fi fost vara in locul iernii, am tremura invidioase sub razele soarelui:..:(

Azi.

Un mesaj de departe: din cuvinte atat de aproape de ceva ce nu pare, aparent, dar se vede, privind mai atent. Alerg si pe moment, ma ascund. NIci nu mai
consider ciudat faptul ca reapar tot in acelasi loc de acolo, privindu te in acelasi fel deja obisnuit, chiar si de dincolo. Respir. Acum a venit momentul sa n o
mai fac pentru nici o secunda in plus. Cel putin, nu fara sa te simt. Nu fara tine.

V V V V :x

"Langa tine par asa aproape, de cerul cu stele..ma ridic pe varfuri, si pot sa le-ating"
7decembrie, Moshul a venit si la mine. Un cadou vesel in bratele unei seri perfecte. Voltaj, alex mic si puiu'. Iar eu, da, sunt Mannu si imi place sa recunosc asta!
Unele lucruri au darul de a fi speciale de fiecare data, indiferent de timpul care trece peste ele. Unele momente, da, sunt chiar dragalashe si ne zambesc de dupa coltz:D Apreciez asta cel mai mult.

Un suflet omorat.

..Simt ca ma sufoc aici, cu tot praful asta deasupra mea.
Dar nu, trebuie sa mi continui drumul chiar daca am obosit. trebuie sa fac tot ce trebuie facut chiar daca simt ca nu mai pot, pe zi ce trece. Nu am voie in
schimb sa dezamagesc parerea celorlalti despre mine, dar cum ramane cu ceea ce numesc visul meu, cu..ceea ce mi se ascunde in suflet? Trista concluzie
este ca trebuie sa ma comformez unei realitati create de ei, ceilalti, cel putin pentru moment; un moment mai indelungat, ce i drept.. Oare ei chiar au uitat sa se
bucure pur si simplu de lucruri, sa se poarte frumos cu cei din jur si sa ii trateze ca pe niste fiintze umane care au dreptul la aceeasi fericire? dar ce i nedrept se pastreaza astfel, pentru moment; un moment permanent, tin sa precizez in mod deosebit.
Si nu, nimeni nu iubeste pe nimeni cu adevarat, pentru ca nu cunoaste un alt sentiment in afara de iubirea de sine. Sau, cred ca naivitatea ma pacaleste inca
o data: ei mai cunosc si egoismul, acompaniat de rautatea cu care spulbera orice iluzie celor ce le sunt diferiti. Oamenilor nu le pasa in general, pentru ca
sunt stapaniti in totalitate de o specifica stare nepasatoare si nesimtita.. de ce sa nu spun lucrilor pe nume? :)
Caci asta suntem noi: ingeri cu aripi rupte si cu sufletele amortite de frig, care se roaga speriati pentru cateva picaturi de ploaie, ce ar mai putea acoperi putin
din praful vietii.