:)

Ma tot gandeam zilele astea ca poate.. poate chiar ar trebui sa acceptam lucrurile care ni se intampla, sa le acceptam, sa le apreciem asa cum sunt, sa nu mai respingem totul, cautand perfectiunea. Pentru ca, desi poate undeva intr un colt de lume ea exista, noi nu vom coincide cu standardele ei; deci, tot de unde am plecat vom ajunge. Lucrurile simple care ne apar in cale, cele obisnuite, sunt frumoase si ne pot infrumuseta si noua viata.
Uite:
,,Am auzit de un barbat care a ramas holtei toata viata pentru ca o cauta pe femeia perfecta. La varsta de saptezeci de ani, cineva l a intrebat:,,Ai calatorit foarte mult-ai cautat de la New York in Katmandu, din Katmandu la Roma, de la Roma la Londra. Chiar nu ai putut sa gasesti femeia perfecta? Nici macar una?"
Batranul s a intristat profund. A spus:,,Ba da, o data am gasit o. Intr o zi, candva de mult, am dat peste o femeie perfecta."
Curiosul l a intrebat mai departe:,,Si ce s a intamplat? De ce nu te ai casatorit?"
Trist, batranul i a spus: ,,Pentru ce? Ea il cauta pe barbatul perfect." (fragment din ,,Cand iubesti - OSHO")

Nu-mi trebuie!

Tu sa taci!
Invata sa vorbesti atunci cand trebuie. Nu stiai ca uneori trebuie sa fii discret? Nu toti oamenii sunt pasionati de prostiile mele. Daca nici macar tu nu esti, de ce imi invadezi lumea cu straini? Egoistule!
In lumea mea e liniste.
Pe fundal se aud melodii vechi de la radio.
In juru-mi, danseaza fericirea. Hainele se-mbraca una pe alta si acopera totul.
Simple momente invadate de ganduri. Amintiri ce-mi apartin rascolesc prin sertare.
Cade totul: '"buf!", se aude dintr o data. Ciudat, ma uit mirata pe jos: te vad pe tine.
Beau un ceai si ma cert cu realitatea!

Mi e frig..

Nu e corect, nu e.. nu e.. Nimic nu e . Nimeni nu e aici, langa mine. Doar lacrimile ce abunda peste sufletul meu sfasiat. Am ajuns la staduiul in care nu mai intreb "de ce?", pentru ca simt limita, si chiar daca ar exista un raspuns, nu l as putea duce indiferent de continut. Eu ti am spus tot ce simt, tu nici macar nu te ai deranjat sa ma crezi. Nici macar atat.. Ma asteptam la orice, dar nu la asta. Ocupatia ta de baza e bataia de joc fata de persoane care chiar tin la tine. Cu toate astea, stiu ca tu niciodata n ai sa fii atat de singur cum sunt eu acum. Si nici macar nu mi am batut joc.. Nu e corect, firar! Nu ti pasa deloc..

iubire si.. IUBIRE.

Am ajuns la concluzia ca poti iubi doua persoane un acelasi timp, sigur ca poti face asta.. Doar ca, intotdeauna pe una dintre ele simti ca "o iubesti", iar pe cealalta simti ca.. "O IUBESTI"... Si din cauza ca pe a doua "O IUBESTI" nu poti sa "o iubesti" pe prima asa cum ar merita.. Pentru ca lucrurile se prezinta in felul urmator: EL-ul pe care l "iubesti", te "IUBESTE".. pe cand EL-ul pe care tu il "IUBESTI", sa zicem ca.. abia.. te "iubeste".. uneori nici macar atat.
Da, cam asa arata una dintre formele ironiei vietii. Nu e drept, nu e corect, nu e normal, n are sens, dar nu pot face mai mult de atat, mai mult decat sa "te iubesc" si sa "IL IUBESC".
Nu indraznesc sa cer iertare pentru ca nu o merit, din cauza ca fac ceea ce simt: gandesc, vorbesc si actionez cu sufletul..
E o situatie FARA CUVINTE. Cred ca s a stricat ceasul..