luni, 29 octombrie 2012

Cateodata..

 În ceainăriile sufletului meu cântă jazz. Picioarele noastre se descalță teoretic de toate ritmurile. Acum învață să danseze pe sub mese. Uneori se împletesc cu mâinile și trebuie să o ia de la început. Ce nebunie de simțiri cu trăsături anatomice!
 Armonia trupului învăluie atmosfera imaginației și ne putem cunoaște mai bine. Pot spune că sunt încântată în timp ce-mi bat tobele zilnice. Mâine cartea noastră nu va avea coperți. Suntem oameni de hârtie în bătaia vântului. Într-o formă sau altă, nici ploaia nu ne udă peste tot. Am plecat cu barca să visez sacadat. Se spune că nu putem controla finalitatea. Aș vrea să mă întorc să fac curat, totuși. Îmi doresc fără măsură. S-a terminat concertul. Fără cuvinte. Suntem diferiți, dar și asemănători. Niciodată este un cuvânt prea complex..