La revedere.

Anastasia rade. Gandul la o ceasca de ceai cu lapte o face fericita. A ales un loc pe banca verde de la intrarea in parc. Picior peste picior, poarta linistita randuri din ''Unde ai fost'', a lui K. Schippers. Un strain de varsta a treia i se alatura pentru cateva minute. Poate in timp ce o privea a confundat-o cu o fotografie de familie din tinerete. Amintirile cu cei dragi sunt binevenite din cand in cand..
Anastasia zambeste. Cred ca in bataia vantului banca i se parea de-un verde cuceritor. Strainul s-a ridicat fara sa-si ia la revedere. A optat pentru o banca sigura, undeva mai in spatele sentimentelor. Cu totii facem asta la un moment dat. Credem ca daca ploua e bine sa ne ascundem de soare. Ne gandim ca razele-i sunt prea puternice, pe cand razele-i sunt doar frumoase.
Si zilele Anastasiei sunt frumoase. Inca de dimineata a deschis toate ferestrele orasului, i-a probat fiecare nuanta in parte si s-a fotografiat prin toate colturile posibile. Si ei ii place sa culeaga amintiri..
Anastasia se simte curajoasa si urca in tren. Acolo oamenii vin. Se intalnesc unii cu altii si se iubesc reciproc. Isi daruiesc amintiri si rad cu pofta impreuna. Apoi pleaca. Pentru ca oamenii vin si pleaca..
Anastasia se razgandeste. Cand l-a intalnit a stiut ca trecutul va urca in trenul asta la fiecare statie. De fiecare data aducea bagaje noi, poate ca-i era teama sa schimbe anotimpul.
Dar Anastasia schimba pagina. Se indragosteste. Danseaza tango si calatoreste. A recunoscut-o pe buna  ei prietena si a invitat-o. Acum le privesc cum canta impreuna despre fapte.
Anastasia viseaza. Pagina cu numarul douazeci si patru miroase a scortisoara. E dreptul ei sa ii facem cunostinta cu celelalte. Cu totii ne purtam nebuneste cand ramanem singuri acasa, nu-i asa?
Ne-au mai ramas cateva pagini pentru alte intalniri de poveste.
Pentru ca Anastasia locuieste peste tot, chiar daca a coborat la prima!