Iubindu te PE TINE, n ai inteles decat ca il iubesc pe ''el''. Iubindu te pe tine.

Le dam raspunsuri , desi nu ne au intrebat chiar nimic. Ne intoarcem sa i privim, desi nu ne am auzit numele rostit vreo secunda. Oricat de putin contam pentru ei, tot atat de mult ii iubim. Cuvintele adresate lor valoreaza enorm, dar in final ajung la destinatie egale cu zero, si se intorc catre noi pe partea opusa ideii sufletului nostru. Poate daca ne am intoarce cu spatele, ne ar observa in sfarsit chipul.. Oare daca am vorbi mai putin, ei ar auzi mai mult ? Daca nu le am mai explica, ar intelege ceea ce trebuie inteles si nu lucruri false care nu au deloc legatura cu noi? Daca nu i am mai striga cu voce tare, ne ar raspunde incet gandurilor? Poate totusi daca nu ne am mai grabi, am ajunge mai repede undeva. Dar ar fi oare locul potrivit? De ce totul pare atat de fara sens pentru noi, si ceea ce pare nu inseamna decat cu totul si cu totul altceva pentru ei? De ce , de ce, de ce, de ce ? Oricum, concluzia este ca astazi, in loc sa vibram de fericire, o facem doar ‘’datorita’’ frigului. Si tot astazi, daca ar fi fost vara in locul iernii, am tremura invidioase sub razele soarelui:..:(