Un singur sens, unic..

Sunt, si este. Ca si cand vroiau sa fie o poveste, ca si cand se povesteau impreuna ca sa fie.. Cine sunt, si care este?
Asternuturile de'un roz pal se ascundeau sifonate sub pat, murdare de timp pierdut. Pentru ca n'aveau ceas, n'aveau idee despre unde si cum trebuie sa inceapa, sau despre cum si unde sa se sfarseasca. Asa ca se reincepeau din nou si nu'si dadea nimeni seama. Fara miros si fara tigari. Fara trup. Doar un suflet imbracat in hainele lor. Fara viitor, trecut si prezent. Sentimente atemporale reciproce. E ca si cand este dar nu este, sau ca si cand te uiti dar nu vezi ca te priveste fara sa te vada acolo, de fapt.
Strugurii s'au copt si au facut stafide. Ceaiul s'a facut mai rece fara zahar. Lumina tace pentru ca becul e prea ars. I'a luat foc rochia pe sub sacoul in dungi. Dantela peste tot pe umerii lor stangi. Cu ochi inchisi de'o gura beata si cu cartea'i lipita de genunchi, el ii canta'ntr'o ureche. I'a raspuns la intrebare. Nu. Nu o retine prea mult timp pentru ca ar ocupa tot trotoarul. N'are nici acum loc liber de parcare. Vor sa cumpere tigari, dar e coada mare la taraba din strada. Nu mai cumpara tigari si vor sa incalzeazca ceaiul, dar s'a oprit curentul. S'au oprit peretii sa'i asculte. Au adormit tinandu'se de mana ca la inceput, fara unghii, fara pat si fara chip. Ii atingea genunchii cu buzele si pielea'i ardea in mijlocul covorului. Li s'au impletit degetele prin par si au inceput sa rada. Se cauta si se topesc.