Poate acum, sau poate la anul.

Ca sa nu uiti drumul de intoarcere, ai scos din buzunar nenumarate amintiri si le-ai asezat, rand pe rand, pe umerii mei mici. Astfel, aveam sa invat si eu sa-mi amintesc.
Cum anii treceau grabiti peste noi, ne-am urcat in tren si am accelerat. Am vrut sa coboram de atatea ori, in atatea statii.. Dar ne urcam inapoi de fiecare data, pentru ca statia ''Curcubeul'' inca nu-si colora numele pe harta. Desigur, mai intai ar fi trebuit sa ploua, nu?
De tot atatea ori, Septembrie trecea si un Craciun fara frunze adormea-n fotografiile cu oameni. Mosule drag, adu-mi o Toamna-ntr-un covor de frunze anul asta. Trebuie neaparat sa ploua, ca sa invatam cum sa dansam in Soare..
Te tin minte si acum. Cum as putea sa uit locul unde mi-am ascuns sufletul?
Sunt o valiza cu tot ce ai nevoie in calatoria vietii tale, pentru ca n-ai incetat niciodata sa ma cauti.
Tu chiar poti spune ca te-ai plimbat peste tot, dragule!