joi, 23 februarie 2012

Jumatati de masura.


Cand a inceput totul, inima nu avea o culoare preferata. Inima doar zambea si invata sa numere zilele pe degete. Apoi a invatat sa faca primii pasi. Din cand in cand iti mai purta tricourile, sau se ascundea prin parul tau cret. Din cand in cand se furisa printre necunoscuti ca sa vada cum te simti, si cand te intorceai cu spatele inima te privea insistent. Din cand in cand inima iti batea zgomotos la usa. Odata i-ai deschis, mirat, si inima si-a dat seama ca este dezbracata. Tu chiar ti-ai murdarit toate tricourile, iar ea a fost prea rusinoasa ca sa-ti poarte pantalonii..
In spatele tau se spargea, in liniste, o oglinda. Cum de fel esti neatent, inima s-a taiat in rosu si verde. Jumatatea mea verde si jumatatea ta rosie. Inima noastra.
Nu ai observat nici ca i-ai inchis usa in nas, iar ea a asteptat desculta pe pres.
Zilele noastre au trecut la zilele mele, iar jumatatea mea verde nu mai poarta haine rosii. Nici partea rosie nu mai vrea sa fie un tricou murdar. Si-a desenat o rochie-n alb si negru. Inima a invatat sa vorbeasca. Acum poarta pantofi inalti si are chei sa deschida usa. Numai culoarea verde a semaforului ii aminteste, din cand in cand, de casa. Sunt amintiri din copilarie.
Cand s-a terminat totul, inima te iubea..

5 comentarii:

  1. ce frumos ai spus totul.
    mai ales inchierea, "inima te iubea"

    RăspundețiȘtergere
  2. Oh,e tot acelasi tip cu parul cret de mai demult?
    Inima refuza oricare alta prezenta?

    RăspundețiȘtergere
  3. Va multumesc!

    @ Stefi: nu stiu daca mai e acelasi, dar uneori imi pare atat de cunoscut si mi se face dor de unele lucruri... insa si restul zilelor sunt frumoase pentu ca mi se face dor de mine si ma regasesc unde nu credeam! :)

    P.S: ce mai faci tu?

    RăspundețiȘtergere

Frunze