Tu. Da, tu! :)

Iti placea sa zambesti cu tot sufletul, stiu, si tu recunosti. Doar ca mai mereu, simti cum nu te poti intoarce la acele vremuri. Se intampla astfel, din cauza ca L ai intalnit si ai insistat sa l cunosti. Dar daca reflectam asupra a tot ceea ce a compus aparitia lui, observam usoare pierderi de sine.
Nu te intoarce, pentru ca ai ramane in trecutul lui, in timp ce el inainteaza. Viata ta e cea care trebuie sa continue, iar in urma sa apuna el. Asa se cuvine.
Ocupi atat primul, cat si restul scaunelor ramase libere, sau ocupate.
Iubeste te pe tine asa cum numai tu stiai sa o faci, te rog sa ti amintesti.
Incanta i cu prezenta ta aparte, pe cei ce tanjesc dupa asta.
Indrazneste sa zambesti din nou si mangaie acele lucruri ce inca mai plang absenta ta, pentru ca o merita din plin.
Bucura te de Soare, de culori, de ploaie, de muzica, de citatele cartilor preferate, de crema de ciocolata, de rasetele OoOite pana n zori alaturi de prieteni, de fotografii, de cuvinte, de detaliile aparent nesemnificative pe care mai nimeni nu le observa.
Bucura te de ceea ce esti, iar cand nu ai somn poti sa ma suni oricand si sa mi povestesti orice.
Ce crezi, stii cine esti? Cineva, oricine, nimeni, altcineva?
Nu. Tu esti '''' nu oricine!! ''''.
Trebuie sa ti mai spun si ca aici nu e sfarsitul, nici macar mijlocul. E abia continuarea unui inceput. Inceputul tau.
Stiu ca vei face mai mult decat atat, pentru ca poti si pentru ca eu am incredere in tine. Ai noroc ca inca mai e timp, pentru ca n ai irosit decat partea lipsita de valoare din el.
Alege, zboara, spera, alearga, simte, canta, viseaza, scrie, dormi, vorbeste, spera, uita, traieste si zambeste din nou!

M.

Si mi ar placea sa nu te pot pierde niciodata. M ai cunoscut altfel si n as fi putut sa ti spun ca sunt eu asa cum sunt. Mi a fost teama sa nu ma respingi. Te rog, nu o face acum. Vreau sa mi zambesti ca atunci, dintr un simplu impuls ce reusea sa mi faca ziua fericita instantaneu. O parte din sufletul meu s a rupt atunci cand dintr o prostie a mea, nu am mai reusit sa ti atrag atentia. SI aveam atatea sa ti povestesc, si chiar imi doream nespus sa fac asta. Aveam o nevoie vitala de tine aici, si inca mai am. Nu cred ca stii cat de tare doare sa te iubesc de la peste 4000 de metrii altidutine, iar tu sa ma arunci in campie. As vrea sa mai ramai, te rog, fa o. Mai stai, nu ma parasi aici, singura si cu sufletul rupt. Imi vine sa plang atat de tare.. Simt cum o sa mor definitiv in clipa cand vei deschide usa camerei mele.. Nu pleca, nu si de data asta. Ai mai trecut o data pe aici, de ce acum mi te arati atat de strain? M ai tinut in brate, aminteste ti ce ai simtit atunci, pentru ca si eu am simtit, si chiar cred ca a fost ceva reciproc. Ahh, daca stau sa ma gandesc mai bine nici nu stiu cum de am adunat toate astea. Am luat pur si simplu o cutie mare, pe care o tineam in dulap. Era verde, si am aruncat acolo tot ce am putut gasi mai nesemnificativ. Aparent, avea o parte din sufletul tau pe care aveam de gand sa o folosesc pentru a l completa pe al meu, avea un zambet inedit ce mi l ai aruncat grabit, cand ploua, avea privirea ce m a tinut treaza nopti la rand si sperantele carora le ai dat nastere intrand in viata mea intamplator. Ia ma de mana si hai sa dansam. Ar fi ceva spontan si cu sigurantza diferit. Vrei ceva iesit din comun? Nebunesc? Atunci lasa ma sa stau langa tine atunci cand dormi, asa, fara sa fac ceva deosebit, doar am sa te privesc. Am sa ti mangai parul si am sa te sarut pe obraz, dupa ce vei fi adormit deja. Lasa ma sa fiu eu acolo, cand te trezesti si crezi ca ai nevoie de altcineva de fapt. Sa nu te pot pierde niciodata e tot ce mi doresc.

Chiar nu poti sa mi spui de ce?

Visul la tine face din sufletul meu un cosmar. Acum. Esti prezent doar ca sa ma faci pe mine absenta. Te iubesti atat de mult incat eu ajung sa ma urasc singura. Fiecare minut ce trece sub zgomotul cuvintelor tale, ma reduce pur si simplu la tacere. Ma ofilesc din greu sub petala ta prea multumita de sine. Si zambesti foarte mult in timp ce pe mine ma zgarie lacrimi. Faci tot ce faci pentru ca poti mai mult, mai mult decat tot ce pot eu sa fac cel mai mult. Maximului tau ii este echivalent minimul meu. Sunt opusul tau, si la propriu si la figurat. Sunt ceea ce tu arunci mereu la gunoi. Ma ignori pentru ca nu ti folosesc la nimic, in timp ce tu esti indispensabil pentru ca ceva al meu sa devina folositor.

Prefer sa nu citesc ziare in mod deosebit. Singur, chipul tau e coperta revistei mele, necumparate inca. Detest momentul in care esti atat de aproape de mine, dar fara sa simti la fel si tu. Imi intru in rol zilnic si asa, reusesc sa i mint pe toti, pentru ca pot sa fac asta si o fac. Pentru tine, cel care stii totul, insa chipul meu iti e parca tot mai strain. Sunt vegetariana de doua luni, si au trecut chiar trei zile de cand alerg pe strazi cu parul meu tuns scurt. Am si niste poze de asera. In timp ce le admir, ma gandesc ca am inceput sa accept o cola cu zahar, din cand in cand. Nu era tocmai ce mi doream, si inca nu este.

''Buna seara'' imi spui. Si daca eu plec acum, ar fi la fel ca atunci cand n am existat deloc pentru tine. Adica, asa cum se intampla si astazi. Nu pot sa simt insa nici sa renuntz sa mai simt, nu pot. Te am uitat uneori, dar prea curand te am reintalnit apoi la poarta sufletului meu; inca o data reusisei sa mi urci scarile. Ma intreb confuza de ce nu te ai impiedicat.. Iti promit ca te iubesc pentru totdeauna, numai lasa ma sa triesc, te implor. Ajuta ma si tu putin, in loc sa coninui sa mi ucizi sufetul. Nu vezi ca daca te privesc, nu reusesc sa te vad nici macar un minut? Si daca in final ma privesti si tu, ma vezi dar nu ti dai seama oricum. De ce nu ma lasi sa nu pot te las sa ma lasi? Tu esti bine, fericit, asa. Iti spun ''buna seara''.

La fel.. de diferit.

M ai obligat sa te uit intr un post de pe un blog al meu, si acum am ajuns sa ma pierd printre aceleasi cuvinte precum amintirea ta. Ne tot regasim impreuna, noi doua. Sunt Maya Pop. Aa, spui ca nu ti aduci aminte.. ceea ce imposibl si tu stii ca am dreptate. Mereu. Acum ma impratisezi, dar intr un alt acum destul de apropiat, n ai nici macar curajul sa ti ridici privirea in fata mea. Nu. Sunt doar prostii, si atat. Tie nu ti pasa ca as putea suferi daca imi acozi atentie. Recunoaste ca de fapt, atentia unei priviri ale mele aruncate langa tine, te da peste cap. Sper sa ma cauti intr o zi. Maine, peste doua zile sau poate mai multe. Aici te astept, cu aceeasi intensitate iubindu te. Mai matur, ce i drept, pentru ca unii oameni nu inceteaza sa evolueze. Te provoc sa indraznesti sa ma cauti, si promit ca vei fi uimit sa ma revezi astfel. Zambesc. Si ce daca e 6 dimineata? Eu ma plimb linistita pe Lipscani, vroiam sa vad rasaritul. E inca noapte si sunt singura, dar tu ma tii de mana. E foarte usor sa ma observi, chiar si fara sa aprinzi lumina. Port o geanta maro, iar parul nu mi sta perfect, in timp ce eu imi imaginez contrariul. Parca astazi am ajuns acasa prea repede, iar afara inca e frig. In zile ca astea, cand nu ma recunosti, nu te abtii sa ma saluti si ma atingi cu privirile, pana ce dispar. Tot Maya sunt si mi a parut bine de cunostinta. Stiu ca deja stiai, doar tu stii totul. Uneori visez. Sunt nebuna. Multumesc pentru acel bilet de tramvai, iti place. Oricand mai putem sa bem o cafea. Tu cumperi tigarile, iar eu incerc sa intiparesc momentul pe o rama veche de fotografii. Apoi, poti sa mi imprumuti din nou hanoracul tau si am sa plec, aparent pentru totdeauna.