La fel.. de diferit.

M ai obligat sa te uit intr un post de pe un blog al meu, si acum am ajuns sa ma pierd printre aceleasi cuvinte precum amintirea ta. Ne tot regasim impreuna, noi doua. Sunt Maya Pop. Aa, spui ca nu ti aduci aminte.. ceea ce imposibl si tu stii ca am dreptate. Mereu. Acum ma impratisezi, dar intr un alt acum destul de apropiat, n ai nici macar curajul sa ti ridici privirea in fata mea. Nu. Sunt doar prostii, si atat. Tie nu ti pasa ca as putea suferi daca imi acozi atentie. Recunoaste ca de fapt, atentia unei priviri ale mele aruncate langa tine, te da peste cap. Sper sa ma cauti intr o zi. Maine, peste doua zile sau poate mai multe. Aici te astept, cu aceeasi intensitate iubindu te. Mai matur, ce i drept, pentru ca unii oameni nu inceteaza sa evolueze. Te provoc sa indraznesti sa ma cauti, si promit ca vei fi uimit sa ma revezi astfel. Zambesc. Si ce daca e 6 dimineata? Eu ma plimb linistita pe Lipscani, vroiam sa vad rasaritul. E inca noapte si sunt singura, dar tu ma tii de mana. E foarte usor sa ma observi, chiar si fara sa aprinzi lumina. Port o geanta maro, iar parul nu mi sta perfect, in timp ce eu imi imaginez contrariul. Parca astazi am ajuns acasa prea repede, iar afara inca e frig. In zile ca astea, cand nu ma recunosti, nu te abtii sa ma saluti si ma atingi cu privirile, pana ce dispar. Tot Maya sunt si mi a parut bine de cunostinta. Stiu ca deja stiai, doar tu stii totul. Uneori visez. Sunt nebuna. Multumesc pentru acel bilet de tramvai, iti place. Oricand mai putem sa bem o cafea. Tu cumperi tigarile, iar eu incerc sa intiparesc momentul pe o rama veche de fotografii. Apoi, poti sa mi imprumuti din nou hanoracul tau si am sa plec, aparent pentru totdeauna.