Despre anotimpurile noastre toate..

Te stiu pentru ca te imbratisez cu sufletul si simt cand tremuri sau cand zambesti, cand plangi sau razi, cand ma asculti si cand crezi ca vorbesc aiurea, precum si cand te uiti la mine cu coada ochiului inchis. Simt cand te trezesti, fie dimineata, fie seara sau o alta ora. Simt cand imi canti numele cu privirea si cand ma parasesti nevoit de schimbarea anotimpului. Dar la fiecare final ma imbratisezi si tu, tot cu sufletul, cu gandul sau cu visul tau abstract. Si eu visez, uneori, tot timpul. Simt cum si tu ma simti. Nu-ti dai seama ca nu poti evita inevitabilul, dragul meu drag? Te stiu deja. Te stiu si nu de azi, de ieri.

P.S: Daca pasim pe aer n-avem cum sa gresim drumul, pentru ca nu exista adresa. Cauta-ma-n nori, caci habar n-am unde ma aflu. Nu stiu strada, nu stiu numar, nu vad niciun bloc si se pare ca aici interfonul nu a fost inventat. Fotografiile imi par ca se misca, ce mult seamana cu oamenii reali. Sunt putin mai transparente. Doar atat..Am murit eu sau deja te-ai dezbracat de cuvinte? Dezbraca-ma, caci sunt nebuna dupa noi.