Din colectia lui de frunze..

Mi-ai rapit sufletul intr-o valiza.
Ai ales cu grija valiza ta verde, unde-i totdeauna Toamna. Asa m-ai descoperit calatorind cu acte false..
Nu-mi cunosteai chipul, dar imi iubeai numele de fiecare data cand veneam in vizita. Si cu usa intre-deschisa m-ai primit de fiecare data; m-am plimbat cu blandete pe toate taramurile tale.. De multe ori deja plouase acolo si puteam sa admir curcubeul cu ochii inchisi.
Recunosc, nu au fost putine nici zilele cand am mintit, si asta pentru ca speram sa-mi observi tu adevarul. Cum as fi putut sa ratez toate culorile alea perfect amestecate? Si-atunci ma apucam sa urc toate treptele noastre ca sa ajung din nou la tine..
Inca nu-mi cunosteai chipul, dar stiu sigur ca mi-ai iubit sufletul. Acelasi ieri pentru amandoi. Aceiasi eu azi, dar calatorind cu acte-n regula. Treci prin apropiere si striga-mi numele pe care doar tu l-ai rostit cu voce tare, ai sa fi surprins cand am sa-ti raspund la fel. Ai sa ma cunosti deja de-o viata.
Iubeste-ma maine. Chiar daca imi voi fi schimbat numele ai sa-mi recunosti chipul, in sfarsit.
Lasa-ma sa-ti cer iertare pentru toate povestile mele; pe tine te-am iertat mereu.
Si te rog, nu uita sa ma imbratisezi de ziua mea. Imi place sa te port cand vii sa stergi valiza de praf..


P.S: Pentru Stefix, care m-a incurajat sa mai scriu cateva randuri.. :)