Am atatea sa ti povestesc..

‘’Vreau sa ies din camera asta coplesitoare, vreau..sa ascult muzica la maxim, in timp ce stau pe o banca alaturi de chipuri necunoscute, vreau sa simt pe hainele mele mirosul atat de enervant al fumului des de tigara, ce mi ramane de fiecare data impregnat in par, ca sa mai continui sa visez si urmatoaarea zi..Vreau, vreau sa aud doar cateva cuvinte din partea ta, sau macar sa le vad.. Haide, stii si tu ca n are sa ti ia foarte mult timp, si in plus, cat te costa sa daruiesti cuiva clipe de fericire? Nu ti ar rapi mai mult de o secunda din timpul tau atat de pretios, si oricum esti adeptul faptelor bune pe gratis..De ce daca pentru altii esti acolo, n ai putea fi si pt mine macar acum? Noi, unii dintre oamenii de astazi suntem pretentiosi, mult prea pretentiosi in simtire pentru nivelul inferior al celorlalti. Ne place sa visam ca minunile exista, ba mai mult, ca pot exista si pentru noi. Si chiar credem asta, credem cu adevarat si abia asteptam ziua cand razele soarelui vor fi indreptate si in directia sufletului nostru.’’