Dimineata, parea o zi obisnuita de iarna. Doar mai tarziu mi am dat seama ce pastra atat de special: o secunda in minus si acum m as fi odihnit pe marginea strazii, calcata de o masina. De ce? Pur si simplu pentru ca am uitat ca pe drumurile populate de masini pot intalni intr adevar, masini. Da..mereu uit cate ceva, precum fiecare dintre noi, dealtfel. Uit daca atunci cand am plecat de acasa am incuiat usa sau nu, uit data la care imi expira abonamentul ratb si la ce ora trebuie sa ajung intr un anumit loc, uit nume, cuvinte..
Uneori uit toate astea, la care se mai pot adauga altele nenumarate. Deseori m am uitat chiar si pe mine, mi se intampla oricand sa o fac. Enigma se regaseste in faptul ca niciodata n am putut, pentru ca nu pot si nici n am sa pot, sa uit de tine. Am vrut sa te uit, chiar am vrut, insa si acum iti amintesti de mine si nu m ai lasat, ca de ficare data.
Nu inteleg in schimb, de ce nu m ai impiedicat sa renunt la tine..
Au fost mult prea dese momentele in care am visat probabil ca mor, dar pusa in fata faptului m am speriat si am fugit din nou in viata. Stiu ca tot ce se intampla contribuie la ceea ce trebuie sa devin in final. Sper numai sa pot sa inteleg asta odata pentru totdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Frunze