joi, 7 ianuarie 2010

Detalii moarte.

Timpul trece atat de repede uneori, incat decembrie a surprins o placut impresionata. ''Acum e iarna, are sa ninga , iar totul sa devina mai frumos'', se gandea Sophi, naiva din obisnuinta.
E o noua zi. Cu zambetul pe buze, isi cere scuze din nou, vietii.
‘’Nu, nu vroiam sa mor de fapt..vroiam doar..ca tu sa fii acolo si sa ma imbratisezi. SI chiar vreau sa traiesc, stiu cum si ce sa fac ; am nevoie numai de putin ajutor, atat.’’ Astfel se trezea in fiecare noapte dupa ora 2.00 si visa disperata in timp ce si cauta singura cuvinte potrivite pentru un nou cantec. Ritmul era asemanator, dar niciodata la fel. Avea magia de a crea frumos. Acorduri, randuri parca tocmai rupte din adancul sufletului.. Locul ei nu era deloc aici, si simtea mai mereu cum se sufoca , neputincioasa.. Incerca sa isi petreaca majoritatea timpului intr o lume artistica usor irela, careia ii apartinea de fapt, dar ii pare dificil printre toti oamenii cei normali care o inconjoara mai mult decat ceilaltzi ce i seamana. Poate e o conceptie gresita, dar acolo ii era locul. Cu sigurantza lumea asta exista undeva, intr un colt de pamant si trebuie sa ajunga acolo cat mai repede posibil. Gandurile predominate de sentimentele cele mai sincere, erau destinate sufletului tuturor. Insotite de muzica potrivita si de un minim imbold, puteau implini destinul ce astepta nerabdator si deja exasperat sa iasa la suprafata, sa pluteasca pur si simplu deasupra lumii. Exista mai multe moduri in care Sophi traduce o posibila fericire, dar atunci cand compune, indiferent de natura compozitiei e mai vie ca oricand , avand putere sa spere pentru viitor o realizare in acest sens. Totul poate fi salvat si ar fi pacat sa se piarda asa, doar asa.
4.00; noaptea isi evapora extazul, zorii zilei usor adormiti se incurajeaza sa alunge luna timida, ce inca mai poposeste acolo, tacuta, pe o margine din cer. Se ridica greoaie si isi indreapta mecanic trupul, spre asternuturile nederanjate inca de parfumul ei pregnant. In timp ce isi sprijina delicat capul pe cele doua perne aruncate oricum, genele dese ii mangaie privirea, in timp ce pleoapele mari ii ascund cafeniul ochilor. O splendida imagine de tablou, fotografia perfecta. Asta a fost un fragment de noapte fugitiv, rapit peretilor reci ai camerei. E liniste. Sophi se rataceste multumita printre visuri si vise, pentru ca acum totul devine perfect, iar timpul trece mult prea repede pentru a fi risipit de soapte zomotoase si inutile.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Frunze