duminică, 1 august 2010

Liber profesionist.


Poate suna ciudat, dar astazi simt ca ma comport ca un metrou care urmand cursul sinelor trece singur prin multe statii si ia persoane care apoi coboara ca sa permita urcarea altora. Uneori calatoreste cu vagoanele pline, alteori cu vagoanele goale. Metroul trebuie sa faca asta zilnic, fara sa se simta afectat. Dar e frumos, nu? Asatfel ''pot vizita'' locuri multe, nenumarate chiar, fara sa fiu obligata sa raman prea mult. Singura, vin si plec cand vreau, unde, de unde si cu cine vreau, ghidata de mintea mea influentata sau nu de alte minti. Oare e bine si asa?

2 comentarii:

  1. frumos, dar cand intalnesti pe cineva intr-o statie si nu mai vrei sa pleci de acolo si totusi esti obligata? oare atunci o sa mai fie bine asa?

    RăspundețiȘtergere
  2. Cand se intampla asta, stationez atat cat trebuie ca sa observ ce si cum. Stiu ca daca e sa fie, va fi, iar atunci nimic si nimeni nu ma va obliga sa plec. O sa-mi dau demisia daca e nevoie, si tot raman!

    RăspundețiȘtergere

Frunze