luni, 6 septembrie 2010

Nothing really ends..

Sunt suparata pe tine dar da, o sa- mi treaca, o sa raman singura, eu cu mine intr-o lume ciudata.. uneori o sa fiu privita, alteori nici atat.. o sa schimb cuvinte cu gandul, si sentimentele-mi vor fi adormit deja cu greu mai putand fi trezite, intr-un fel sau altul! Oarecum regret ca eu sunt asa cum sunt, dar sunt si parti care am bucura si ma fac sa zambesc, desi din punctul lor de vedere toate astea par aiurea, deplasate cu mult de normalitatea des intalnita.. Pana la urma, incercam doar sa-mi apar Sufletul si acele momente unice pe care le pot atinge o singura data in viata.. Dar, cine esti tu sa ma certi crezand ca ai dreptate? Cine sunt eu ca sa ma judec si ca sa ma pedepsesc refuzandu-mi micile placeri in favoarea lucrurilor la care oricum nu pot lua parte cu totul? Cine e el ca sa fie iubit atat de mult de mine? O imensa iubire tacuta pentru spiritul meu vs. fericirea trupeasca pentru tine.. Refuz total convertirea mea la superficiala lor lume..

9 comentarii:

  1. total de acord cu ultima propozitie.
    suna asa frumos 8-> :)!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulsumesc, ma bucur mult ca mai sunt persoane care-mi impart parerea.. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. ... citesc randurile tale si imi aduc aminte de cel de care-am fost indragostita,dar el a ales din prea multa iubire de sine,din prea multa teama si nesiguranta,a ales calea uitarii, poate mi-a facut un bine...

    RăspundețiȘtergere
  4. Exact asta mi-a facut si El mie,a ales uitarea desi uneori parca'mi pare ca da semne pozitive, ma insel.. intr-un fel s-ar putea sa ne fie mai bine asa, dar vom afla in viitor caci in prezent inca ne intrebam:''si totusi, oare cum ar fi fost daca..?''

    RăspundețiȘtergere
  5. era o vreme cand ma chinuiam si eu intrebandu-ma asta , but no more!
    eu sunt ametita in general , ce pot sa spun in apararea mea? :))cand ma indragostesc nu ma mai tine nimic, ma lansez in aer!!
    Dar el stie mai bine decat oricine ce-i aia autocenzura. Lasand la o parte ca ma judeca in toate (ceea ce la mine produce un impact teribil de neplacut),cred ca cel mai mult m-a durut ca n-a stiut sa-mi fie nici macar prieten in tot timpul pe care l-am avut,mereu am simtit ca parca i-a fost ciuda ca desi ura atatea la mine m-a placut mai mult decat se astepta.
    Daca ar exista pe lume dreptate :)))intr-o zi i-ar face cineva sufletul si trupul una cu restul.... si asta ar fi de ajuns. Si stiu ca e doar o chestiune de timp :D.
    Mda...sunt diabolica . Uff curand ar fi trebuit sa-i urez "la multi ani"...
    I guess not

    RăspundețiȘtergere
  6. cred ca la un momendat al vietii, toate trecem prin astfel de momente. la fel am patit si eu...din cauza ca era nesigur, nu avea incredere in mine si vroia sa ma tina mereu in casa ca nu cumva sa ma vada vreun alb baiat singura. si ghici ce facea proasta? statea in casa pana cand venea el de lucru...trecea un pic pe la mine si apoi mergea sa doarma. si asa mi-au zile, saptamani si luni intregi, pana cand mi-am dat seama ca sunt cu un picior in groapa. niciuna din prietenele mele nu ma mai suna pentru ca deja trecusera luni bune de cand nu ne-am mai vazut pentru ca el nu ma lasa sa ies nici macar cu ele. eu am incercat sa vorbesc cu el ca sa se schimbe pentru ca alfel ma indeparteaza si el de-aici a inteles ca nu il mai iubesc si mi-a i ntors spatele si a plecat.
    by the way...superba ultima fraza

    RăspundețiȘtergere
  7. Un inceput de septembrie prea de culoarea inimii. Asemenea numelui tau de blog. Acum, te redescoperi si maturizezi. Mai mult, mai bine. Nu-ti fie teama sa te lovesti de emotii preastraine. Increde-te in tine !

    RăspundețiȘtergere
  8. Of Balaurita.. asa se intampla cand iubesti un om, deseori ajungi sa renunti pentru el la multe placeri personale, de care inainte te bucurai alaturi de ceilalti.. cand iti dai seama ca alaturi de el ai regresat, deja ai pierdut cateva lucruri.. dar mai bine mai tarziu, cand poti incepe din nou, decat deloc :)

    RăspundețiȘtergere

Frunze