O imagine urata si prea mult lipsita de sens. De ce, daca o facea sa zambeasca, ea apoi reusea sa planga iar?..A ridicat o si apoi a aruncat o la loc, fara nici un gand in mod special. Poate ca n a simtit nici acum ceva anume, dar cum? cand privirea lui facea semne disperata ca si el o iubeste.. A lasat o jos. E straniu cum se odihnea parasita langa pamantul rece al noptilor razvratite, din fiecare septembrie. O fruza in evadare printre pomi, coboara speriara peste parul ei lung, invelit cu miere.. I se alatura oarecum calma, si o priveste cum plange pe ascuns..Vantul se zbate sa o imbratiseze din nou, si arunca in ea cu picaturi umede din ploaie, a atins o pe un umar. O prinde de mana si e multumit daca o aude soptind ca are de gand sa plece, sa plece in continuare.. Pe chipul ei se proiecteaza bucati din suflet, fara contur, ce ocupa fiecare parte ramasa.. Inca mai lipsesc unele cuvinte, desi e posibil ca urmatoarea ploaie pierduta de el, sa i le daruiasca efemer. Poate toamna urmatoare, sau poate macar cealalta, se va indura sa o ascunda langa el..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Frunze