sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Septembrie, dimineatza.











Ii placea de fiecare data cand purta esarfa aceea maro inchis. El crede ca se potriveste perfect cu parul ei caramiziu si ochii verzi. Azi, chiar i a spus ca are o privire mai calda fatza de ultima data cand s au vazut, si a imbratisat o. Ii place sa mearga mai incet pe strada atunci cand ploua, si nu intelege de ce se grabesc ceilalti..
Numele ei, Ella. Cumva, ii placea mult culoarea rosie. Pe el l a cunoscut de mai multe ori, sub orice identitate, dar de fiecare data ca la inceput. A aflat ca uneori, totul se pierde printre randuri dintr o simpla alegere stupida, lipsita de culoare. Si acele clipe unice care pareau sa dureze pentru totdeauna, se reduc
numai la teancul de poze imprastiate prin camera, consolat de lacrimi si sentimente reprimate..Dar lacrimile naive acum nu pot repara mare lucru. 4 secunde si totul s a sfarsit..Observa cum fiecare isi urmeaza noul drum si isi propune sa tina pasul cu realitatea, atat cat poate. Se ascunde in culori, ridica de jos o frunza aramie si o mangaie invidioasa . Zambetul toamnei o surprinde in aceeasi ipostaza
melancolica de anul trecut. .Inca 4 secunde, si inca 4 secunde..Fiecare vis reprimat, sperantza..se imbina catifelat precum culorile unui curcubeu pe sfarsite, intr o jumatate de suflet..
Efemer, suav si misterios ne am pierdut pe drum..dar vantul face ordine oricum!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Frunze