Desi nu i placea cafeaua in mod deosebit, indragea momentele amarui ale diminetilor in care se putea rasfatza gustand curioasa din ceasca lui.
El o urmarea cu privirea zambindu i si era nespus de fericit pentru ca se putea bucura in tacere de inocentza gesturilor ei. Cu o mangaiere timida, ii alinta chipul bland si i spunea ''buna dimineatza''. Stia ca fiintza aceea delicata ce i completa perfect sfarsiturile de saptamana, ii apartinea cu toata intregimea sufletului ei. De asemenea, se considera norocos pentru ca simpla lui prezentza ii daruia intotdeauna un zambet dulce,naiv, cum nu mai intalnise la nimeni altcineva pana atunci.
In serile de sambata cand ajungea acasa, se regasea complesit in imbratisarile ei copilaroase. Se ratacea visator printre parfumul parului ei matasos si ii spunea ca nu o va lasa sa mai plece vreodata...
Se simtea implinita, adormind spre miezul noptii sub atingerea puternica a bratelor lui. Toate astea o faceau sa imprastie fericirea in orice ar fi facut si.. niciodata nu si ar fi putut imagina un cadou mai special decat El.
Era protejata si iubita asa cum doar spera ca va fi..pentru ca merita asta din plin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Frunze