marți, 17 noiembrie 2009

E teorie.



Haide..chiar nu simti cum iti zambeste din umbra, in coltul camerei? Fara aproape nimic, totul sta pentru tine, chiar totul..

Isi apleaca capul pe marginea pianului, si degetele ii fug pe rand, printre clapele negre, albe..o armonie de acorduri parasite de culori rasuna, fara amprenta verde din ochii tai reci. Un penultim acord, dar glasul tau inca doarme pe podea prafuita de altii..Da, e asa mult praj in jur si parca nu se mai termina.. Se intoarce cu spatele, incearca sa adoarma si ea, visand ca ai deschis ochii si alergati de mana. Dar se trezeste apoi, numai ca se imagineze inca o data in acel moment, cand i a luat prea multa vreme sa ti spuna. Tot ea, singura, se arunca peste ultimul acord verde inchis, din seara asta. Te cheama printre scandurile obosite.Nu i asa ca acum o surprinzi parca, mai clar? Sigur ca ii asculti vocea, desi incerci sa ascunzi si asta, cand o privesti insistent si pleci. Nu ti displace. Se intreaba iar daca are sens sau nu sa ti spuna ceva, oare nu ar face decat sa repete ceea ce tu reprimi, desi e mult prea evident? Se aduna din ganduri si amintiri, isi inchipuie pana joi, intrerupta din cand in cand doar de pasul tau superficial..Inca doua zile, inca doua zile din praf..dar spera ca poate ploaia nu va ajunge acolo inaintea ta.

Acum trebuie doar sa tii minte detalii, si..grabeste te! Daca iti doresti cu adevarat sa ajungi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Frunze